Fabulos: rus de etnie română, tânărul Alexei Mărzencu ocolește jumătate de planetă ca să scape de înrolarea în armata lui Putin. Se întoarce în Basarabia buneilor și părinților săi, casa pe care nu a văzut-o niciodată dar care l-a bântuit întreaga viață. Drum bun, Alexei!

Mobilizarea parțială anunțată de Vladimir Putin a presărat spaimă, haos și panică pretutindeni în Federația Rusă. Așa cum o demonstrează imaginile ce fac înconjurul planetei, dar și numeroasele interviuri pe care cetățeni ruși fugari le-au oferit presei internaționale, sute de mii de tineri și de rezerviști ruși iau cu asalt granițele țării, disperați să scape de înrolare, pe deplin conștienți că odată trimiși pe fronturile din Ucraina au toate șansele să-și lase ciolanele pe acolo. Asta în condițiile în care, slab pregătite și prost echipate, trupele ruse încasează înfrângeri și umilințe de proporții, Rusia înregistrând cele mai mari pierderi de vieți umane de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial până în prezent. 

Trebuie spus că mobilizarea militară parțială a lui Putin este numită de rușii ”moghilizare” (moghila = mormânt), ceea ce înseamnă că mobilizarea este, de fapt, o mormântizare. Nimic mai adevărat, având în vedere numărul militarilor ruși morți. 

Publicist basarabean stabilit de ani de zile în Germania, domnul Gheorghe Mărzencu dezvăluie, pe Facebook, fabuloasa epopee a tânărului Alexei Mărzencu (25 de ani), care ocolește jumătate de lume, chiar în timp ce dumneavoastră citiți aceste rânduri, pentru a scăpa de înrolarea în războiul genocidar al lui Putin și pentru a ajunge în Basarabia pe care nu a văzut-o niciodată, dar care îl bântuie dintotdeauna. 

Asta pentru că, deși s-a născut în Rusia și a locuit acolo întreaga sa viață, fiind, așadar, cetățean rus, potrivit tuturor legilor din Rusia, Alexei Mărzencu este român de origine basarabeană. Mai mult, el și ai săi nu au fost niciodată de acord cu regimul putinist, de câțiva ani plănuind să revină cu toții în Basarabia natală. 

O perioadă, Alexei s-a ascuns în Volgograd, apoi, nu fără mari pericole, a reușit să treacă în Kazahstan. De acolo a ajuns în Uzbekistan, unde se afla ieri. Cel mai probabil se va îndrepta spre Turcia, pentru a ocoli zonele cuprinse de războiul rusesc, iar de acolo îi va fi ușor să ajungă în Basarabia, casa pe care nu a văzut-o niciodată. 

Podul.ro vă prezintă comentariile lui Gheorghe Mărzencu privitoare la fabuloasa epopee a tânărului Alexei:  

”Războiul m-a ajuns și pe mine, dar batem și noi Rusia cu picioarele…

Ochit de Putin pentru a-l trimite în Ucraina, acest tânăr rus, băiat frumos, a ales să trăiască. S-a ascuns de autoritățile militare, din prima zi a mobilizării generale (sau a „moGHilizării”, cum numesc sugestiv rușii acel proces, jucând cuvântul MOGHILA = MORMÂNT, adică: mobilizarea = mormântizarea…).

Este Alexei Mărzencu (foto sus), la 25 de ani, nepotul direct al fratelui meu mai mare, Nelu, care și-a trăit viața pe pământuri străine, la depărtarea unei deportări sovietice, adică trimis pe alte meleaguri încă în anii ‘60 ai secolului trecut, după absolvirea facultății.

Imediat ce a fost anunțată „moghilizarea”, Alexei s-a concediat din serviciul său, de la Moscova, și s-a grăbit și el spre cele mai apropiate frontiere posibile. Mai întâi, trecând prin Volgograd, unde îi sunt părinții (tatăl său Serghei este, deci, nepotul meu de la frate), s-a ascuns pe acolo vreo 2-3 zile, cât l-au mai căutat autoritățile militare să-l recruteze și să-l trimită pe frontul Ucrainei. 

Am ținut mereu legătura. Din conversație în conversație, s-a ajuns la ideea că, acum e momentul să o ia spre Chișinău. Deoarece, încă până la război, își pusese-n gând să se repatrieze în R. Moldova, de unde bunicul și părinții săi n-au mai reușit. Dar cum s-o facă, dacă între noi e focul cel mare?

Am stat câteva zile cu sufletul la gură. L-au prins sau încă nu? Ce se întâmplă, dacă iese din ascunzișul său? Ne imaginam deja înmormântări în familia noastră, Doamne ferește! 

Ne-ar fi durut sufletul și dacă ajungea să tragă în ucraineni, care duc războiul lor cel drept. Un gust amar și gânduri sumbre căzură peste noi momentan..!

Desigur, toți urmăream televizorul și vedeam aglomerările mari de la frontierele Rusiei, precum și activitatea autorităților militare ieșite la prins oameni, sărind cu arcanul peste cei căutați. 

Băiatul însă s-a orientat bine! Cu prețul unui ocol de o jumătate de lume, Alexei totuși s-a pornit spre Chișinău!

Nu s-a grăbit spre aeroporturile sau vamele terestre superaglomerate, sau să o ia pe câmpii nelegale. El a reușit să-și cumpere un bilet de tren online, pe distanța Volgograd, Rusia – Atyrau, Kazahstan, și a pornit cu toată horărîrea, deși cu destulă temere.

Trenul a avut mai multe controale, dar el a reușit să le evite, ieșind pe directă doar la ultimul punct, în fața poliției de frontieră, care, în virtutea unei situații favorabile, l-a trecut cu vederea…

Așa a ajuns Alexei Mărzencu, nepotul meu, în Kazahstan, de unde i-a fost mai ușor să se organizeze spre orașele Tașkent și Namangan, ca să ajungă la casa bunicului său (fratele meu, Nelu, mort 2 noiembrie 2020 și înmormântat acolo).

Ieri m-a sunat, din Uzbekistan, și mi-a spus că a căutat tot internetul și nu găsește avion spre Chișinău. Nici chiar cel care era cândva cu escală la Moscova nu poate fi găsit. Dar s-a orientat și aici bine – va merge spre Chișinău, prin Istanbul sau pe alte rute care ocolesc zona războiului.

Îl așteptăm. Cu atât mai mult că, Alexei Mărzencu, tânărul care, chiar dacă s-a născut în Rusia, NU a fost niciodată cu Putin și regimul său de sorginte fascistă – luna curentă, la 30 octombrie, împlinește 25 de ani. 

Se adună românii la baștina lor…

Drum bun, Alexei!

P.S. Băiatul, cu care am ținut legătură directă permanentă în ultimii ani, mi-a spus că a participat/făcut parte din toate manifestațiile antiputiniste la Moscova, încă de când Navalnyi era în libertate. A spus că demult poartă dorința să se repatrieze, luându-și cetățenia R.M. I-am răspuns că, după cetățenia R.M. ar putea s-o obțină și pe cea românească, deoarece bunicul său (fratele meu Nelu) este născut (în interbelic), chiar în România. Și el a devenit foarte interesat de această perspectivă”.