Falsul ca proiect de țară

am putea spune, cu mare năduf, despre România. Nu ne mai uităm la alții. Suficient să trecem în revistă cele peste trei decenii de la căderea simbolică a comunismului: procesul chinuit al Ceaușeștilor, fără drept de apărare etc., urmat de privatizarea pe model zis "suedez", transformarea unui front chipurile civic în ditamai partid, numărarea pe sărite a mandatelor iliesciene, mineriadele ca exercițiu social al manipulării violente, după "sceneta" de la Târgu Mureș, respectarea de sanchi a embargoului contra Serbiei și averile colosale făcute, coincidență, tot atunci, pentru a nu mai vorbi despre securiști și alți stâlpi ai totalitarismului ajunși, cu vot zis democratic, cariatide imaculate ale templului libertății. Lista este lungă. Plus memoriile particulare. În grup sau personal, cam toți am luat țeapă. Nu întâmplător, profetic, monumentul revoluției din 89 are taman forma asta. 

Cu facturi false, contabil vorbind și larg politic, fără o cultură a spațiului public, otrăviți în farfurie și în ochi, în fața ecranelor, am ajuns în 2022. Spectacolul este în regie neschimbată și se joacă, evident, cu casa închisă: plagiatori, băieți de cartier și curviștine, câte o sutană reală sau de recuzită, nu știu ce om providențial sau inventator al fericirii. Fiecare stă pe propriul portativ, asemeni notelor. Mai vine câte unul, precum recent, care ne îndeamnă să ne "asumăm", să nu mai dăm vina pe servicii, dar nimic nu pare să se schimbe. Întâi pandemia, apoi războiul, devenit acum inclusiv unul energetico-ideologic, semnele nu sunt deloc încurajatoare. Deprimat, ajungi să crezi că cimitirele sunt singurele spații ale optimismului.

În ciuda asta sau grație impasului, iată-ne cu un plus nesperat: lăsând nădejdile dependentului la o parte, fără țigări și cu stomacul golit de vise, am priceput, măcar unii, că înțelepciunea biblică este singura valabilă. Asemeni văduvei din Nain căreia i-a murit pe neașteptate fiul, sprijin unic al bătrâneților, avem toate motivele realiste de a ne ruga ca Domnul Hristos să producă minunea, să învie în noi ceea ce aparent s-a stins, să ducem singura luptă autentică împotriva corupției, în adâncime, recuperând îngerul pus pe fugă.

Respirație lungă și sus să avem inimile!