Visarion Alexa

a ajuns în câteva zile de la un exemplu la un paria. Drumul, cum se vede, este din punctul de vedere al publicului extrem de scurt. Până să fie însă cunoscut, în spatele acestui comportament deviant s-au acumulat etape, chinuri, gesturi oribile, scârbă și multă frică. De a nu fi dat în vileag, de a nu afla familia etc. Orice am putea acum spune, dar nu a fost un mod de viață confortabil din niciun punct de vedere. Nici al făptașului, nici al victimelor (câte sunt). Nu, nimeni nu îl apără orbește pe omul Visarion Alexa. Solidaritatea față de el, în prima clipă - când ne agățam cu disperare de prezumția de nevinovăție -, a fost cât se poate de firească. Obligatorie chiar în cazul unui prieten. 

Acum, în fața ruinelor fumegânde, rugăciunea mea se îndreaptă către familia lui, parohieni, către cei care l-au ascultat și s-au folosit duhovnicește, către persoanele abuzate. În egală măsură însă și către cei care s-au exprimat cu pasiune, cu ferocitate chiar, condamnând din start, aflați în posesia unor informații inaccesibile nouă, fraierilor emoționali. Recunoașterea de azi a acuzațiilor de către Visarion Alexa să ne fie tuturor un îndemn și o întărire pe calea Adevărului care trece prin adevărurile mărunte, frecvent negociate, ale existenței. Da, așa ceva nu se face. Pur și simplu. Nu abuzezi pe statutul tău, de labilitatea cuiva, de situație în general. 

Dar ce facem, ca Biserică a lui Hristos, cu fratele nostru Visarion Alexa? Bancuri? Tăcem cu subînțeles, ne bucurăm că mizeria noastră nu a fost devoalată (încă), oprimăm tipologia clericului ca mărturisitor public, dăm interdicții sau tăiem internetul? În cazuri similare, de orice orientare, am operat cu perdele de fum, am mârâit la presă, am tergiversat și, din păcate, am scăldat-o. Punem de data aceasta, în sfârșit, un bun început? Sau mizăm pe Putin, inflație și alte belele? La urma urmelor, a avut Visarion Alexa ghinion? Este un negustor necinstit prins dintr-o grămadă de alți negustori, indiferent dacă sunt sau nu aceștia onești? Cât trebuie să ne fie rușine de el? 

Personal, nu am răspunsuri. Mă chinuie situația ca atare, așa cum îi torturează pe mulți semeni de bună credință. Chiar dacă nu confundăm păcătosul cu păcatul și chiar dacă știm că ne aflăm, în afară de moarte, în democrația absolută a erorilor, halul nemijlocit în care poate să ajungă cineva ca Visarion Alexa, iarăși, ne frământă. Ca în prima zi. Sigur o să mai avem nevoie de câteva pentru a învăța, dincolo de tipologii și generalizări, de principii și valori, lecția. Altminteri, satisfacția de a fi avut dreptate, morali fiind, nu ne va servi la prea multe. 

Sus să avem frunțile și inimile!