Prof. Ioan Stanomir despre cum a spulberat Ucraina mitul de bază al putinismului. „Nici măcar şantajul nuclear nu mai poate evita umilirea unui imperiu care a proiectat imaginea unei puteri de neoprit”

Profesorul și analistul Ioan Stanomir, un profund cunoscător al spațiului ex-sovietic, scrie într-o analiză percutantă pe platforma contributors.ro despre subminarea ireversibilă a „eșafodajului putinist” într-un război în care adversarul nu părea să aibă prea multe șanse. Nu doar că Ucraina a rezistat eroic, a întors situația în favoarea sa, dar a reușit și distrugerea mitului al invincibilitții Rusiei, piatra de temelie a autorității putiniste. 

„Rusia lui Putin se dezvăluie drept ceea ce este cu adevărat: un stat cleptocrat, minat de corupţie, sedus de potemkiniadă şi capabil să fie credibil militar doar în circumstanţele confruntării cu  populaţia civilă din Siria”, mai scrie profesorul Stanomir. 

Ioan Stanomie pentru contributors.ro: 

„Înfrângerile militare din Ucraina  dezvăluie, de o manieră dramatică, impasul regimului politic rus.  Imaginile de retragere dezordonată şi umilitoare subminează eşafodajul de propagandă pe care se ridică putinismul. Refacerea  Uniunii Sovietice devine un război pe care o armată  demotivată şi slab echipată nu îl mai poate câştiga cu uşurinţă.

Şi chiar dacă  victoriile repurtate de Ucraina nu sunt  semnul lipsit de echivoc al începutului sfârşitului, ele  sunt  un moment memorabil şi imposibil de ignorat în istoria  politică şi simbolică a putinismului însuşi. Emul al lui Stalin,  întruchipare contemporană a unui Conducător puternic, Putin  şi-a fondat autoritatea pe acest mit al invincibilităţii Rusiei revigorate şi agresive. Discursul oficial  a mobilizat delirul de grandoare al unei întregi naţiuni, alimentând himera unei operaţiuni militare speciale eficace şi  precise chirurgical.

Iată că acest edificiu al putinismului începe să se fisureze. Şi nici măcar şantajul nuclear nu mai poate evita  umilirea unui imperiu care a  proiectat imaginea unei puteri de neoprit. Rusia lui Putin se dezvăluie drept ceea ce este cu adevărat: un stat cleptocrat, minat de corupţie, sedus de potemkiniadă şi capabil să fie credibil militar doar în circumstanţele confruntării cu  populaţia civilă din Siria.

Ordinea lui Putin poate dăinui atâta vreme cât clauzele contractului social sunt  îndeplinite: menţinerea normalităţii  economice şi  hrănirea, prin victorii şi şantaj internaţional, a orgoliului celor pe care dictatura de la Moscova îi ţine în sclavie. Ficţiunea unei Rusii prospere şi triumfătoare, iată  temelia  puterii sale.

Triumfalismul  televiziunilor ruse nu mai poate ascunde fisurile din zidurile cetăţii ruse. Mai degrabă izolată internaţional, defazată tehnologic cu Occidentul, Rusia mai poate miza doar pe teroarea psihologică pe care armele nucleare o  generează.

Regimul de la Moscova este  obligat să administreze acest impas strategic. Declararea mobilizării generale ar însemna nu doar renunţarea la aparenţele de firesc cotidian, ci şi intrarea într-o etapă ale cărei consecinţe nu mai pot fi anticipate.  Tradiţional, eşecurile militare ale Rusiei şi ale URSS au fost punctele de pornire ale schimbărilor de  adâncime în natura regimului.  Putin poate deveni un alt  Nicolae al II-lea:  un suveran care, sedus de iluziile grandorii, distruge însuşi imperiul pe care îl conduce.

Putinismul se află  într-un moment   al  opţiunilor existenţiale. Tirania  lui Putin  nu poate supravieţui în afara legitimităţii pe care i-o conferă exploatarea vulnerabilităţilor ruse:  flatarea nostalgiei imperiale nu se poate împăca cu eşecul în Ucraina.

Presiunile unui război care începe a fi numit ca atare afectează soliditatea dictaturii de la Moscova. Mai devreme sau mai târziu, un impas umilitor în Ucraina poate fi cauza căderii celui care s-a vrut un alt Stalin. Mantia imperială  în  care se drapează regimul putinist  va  fi şi semnul propriei sale  prăbuşiri”. Sursa: contributors.ro

Ioan Stanomir (n. 1973) este un critic literar, publicist și politolog român contemporan. Este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. A studiat dreptul şi literele la Universitatea din Bucureşti. Este doctor în drept al Universităţii din Bucureşti.

Printre volumele publicate se numără Conştiinţa conservatoare: Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator: De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete şi memorie: Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii: Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul şi pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Sfinxul rus: Idei, identităţi şi obsesii (2015), Comunism inc. (alături de Angelo Mitchievici, Humanitas, 2016), Rusia, 1917: Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și autoritarism (Humanitas, 2017), La Centenar: Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând revoluția: Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019). În 2018, a publicat la Editura Humanitas eseul Umbra Rusiei, în volumul colectiv „Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase”.