Trăiască Unirea! 1918, anul sublim al istoriei naționale

Încă mai "sărbătorim" Independența? Nu prea am lungit-o noi cu această sărbătorire? Ziua de 27 august 1991 trebuia sa fie o sărbătoare intermediară între ieșirea din URSS și realizarea Unirii definitive cu Țara. 

Dacă e să concludem, la moment suntem Independenți de ce ? De: Unire? Libertate? Demnitate? 

Bolșevicii vechi, care au știut să se acomodeze noilor timpuri, au reușit să ne stagneze în această iluzie de sărbătoare a ”independenției”, ceea ce ne împiedică să vedem că mai mult decât atât noi NU am reușit să facem.

Bolșevicii mai noi au primit ștafeta și o poartă înainte cu mare fast și cinism. Din această așa-zisă sărbătoare a rămas doar data și denumirea, esența s-a pierdut pe drumul istoric al acestui stat fals, drum pe care l-au bătut politicieni cu idei străine interesului nostru național.

Dar de ce, măcar, nu am redenumi această sărbătoare, ar fi corect, mai pui că nici nu este greu, eliminăm două litere inițiale din acest cuvint și astfel iese la suprafață chintesența timpului în care trăim – Dependența. 

Un titlu care este adecvat situației din stat, Ziua Dependenței de Kozak, de corupți și de mancurți.  

27 august, o zi-simbol și foarte importantă pentru românii din Basarabia, care erau siguri că de aici și până la Unire a mai rămas puțin. 31 de ani de stagnare în evoluția noastră politică, care nu face altceva decât să ne adâncească și mai mult în nostalgii neghioabe după așa-numitul ”urss fericit ”. 

Aici chiar nu avem cu ce să ne lăudăm: un parlament întreg, dar nu integru. Străin valorilor morale românești, principiilor civilizației și intereselor noastre, a celor care suntem românii între Prut și Nistru.

Oare nimeni nu sesizează această disonanță cognitivă: sărbătoare cu fast în PMAN a unei iluzii și posturi tv/ radio rusești, care difuzează stabil propagandă antinațională și distrugătoare pentru integritatea mentală a societății moldave. 

Până unde și cât vom fi nevoiți să asistăm la acest festival al ipocriziei și cinismului care s-a infiltrat într-o dată istorică pentru noi importanta – 27 august, ziua proclamării Independenței de URSS. Cât mai avem de gând să stagnăm la hotarul dintre URSS și civilizație, democrație și cel mai important – revenirea acasă prin reUnirea cu Țara?

Apropos, pe 31 august vine o altă sărbătoare mutilată – Limba noastră cea Română, care, cu bunăvoința politicilor noștri, a trecut în săracă Limba Noastră. 

Ce popor!? Să-ți negi identitatea și tot ce ține de ea, fără să-ți pună cineva arma-n gât! Trageți concluziile.

Admir, Ador și sunt Solidară cu poporul ucrainean , pentru caracterul și curajul lui. Avem de la cine învața ce înseamnă demnitatea și valorile.