Elena Udrea se plânge de viața mizerabilă din penitenciar și acuză că persoane cu probleme psihice grave sunt deținute, în loc să fie internate la psihiatrie / „Sunt persoane violente, care provoacă scandaluri, bătai, nu sunt capabile să respecte reguli, refuză să își ia tratamentele”

La o zi după ce infractoarea Elena Udrea, condamnată la șase ani de închisoare în dosarul Gala Bute și încarcerată de aproape două luni la Penitenciarul Târgșor, județul Prahova, solicita Judecătoriei Ploiești schimbarea regimului de detenţie, pretextând că dorește să muncească în afara penitenciarului, deținuta se plânge și pe pagina sa publică de Facebook de condițiile din închisoare. 

Ea reclamă că, după patru luni în care nu s-au văzut, întâlnirea cu fiica sa (de lângă care a plecat însă de bunăvoie în luna aprilie cu câteva ore înainte de pronunțarea sentinței în dosarul său, lăsând-o în grija tatălui) s-a desfășurat în condiții inacceptabile, printr-un geam de protecția, fără să o poate atinge sau strânge în brațe. 

Infractoarea, care se declară victimă a unui „abuz terifiant” din partea judecătorilor ICCJ, mai spune, în aceeași postare, că dorește să ajute la îmbunătățirea condițiilor din penitenciare unde s-ar afla foarte multe persoane cu probleme „psihice grave” care ar trebui internate în spitale de psihiatre și tratate. „Sunt persoane violente, care provoacă scandaluri, bătai, nu sunt capabile să respecte reguli, refuză să își ia tratamentele”, spune Udrea a cărei postare o redăm integral mai jos. 

Elena Udrea: „Pentru ca tot s-a aflat ”pe surse” din interiorul penitenciarului, și chiar in timp real, ca am fost vizitată de fetița mea, va confirm ca după aproape 4 luni și un demers anevoios mi-am văzut in sfârșit copilul! As fi dorit ca Eva sa fie ferita de publicarea imaginilor de la aceasta vizita, poate pentru ca eu încă sunt marcată de filmările cu Tibi Ridzi ducându-și de mânuțe cei doi copilași sa își viziteze mama, acum 6 ani.

Dar, dacă tot au fost știri despre întâlnirea pe care am avut-o cu fetița mea, o sa aduc in discuții o știre absurda creată de prevederea legală care face ca un copil sa își vadă mama aflată in detenție doar printr-un geam numit “dispozitiv de protecție”, fără sa poată atinge, fără sa ii poată sta in brate, fără sa poată simți iubirea mamei, care ii lipsește atât de mult. Cine a putut gândi o tâmpenie ca asta? Prin aceasta regula, o mama, condamnata eventual pentru furt din magazine sau pentru vreun abuz in serviciu, are același regim de primire a vizitelor ca un criminal in serie condamnat pe viața. Despre ce protecție poate fi vorba și a cui când vorbim de întâlnirea unei mame cu copilul ei??? S-au creat momente dramatice, când copii au început sa urle și sa lovească cu pumnii și picioarele geamul care ii împiedica sa ajungă la mamele lor. Dacă tot exista o camera special amenajată pentru astfel de întâlniri “mama și copilul”, de ce nu se permit aceste vizite aici fără sa fie nevoie de nenumărate avize, aprobări și semnături ajungând pana la cea a directorului penitenciarului? 

Sunt studii recente din SUA, care arată ca, copiii ale căror mame sunt arestate rămân cu traume pentru tot restul

vieții și, mult mai probabil decât in cazul celorlalți copii, devin ei însuși infractori. Deci, la ce și cui folosește aceasta lege inumana, ilogică, barbara chiar?

Lăsați copiii sa își poată întâlni mamele, sa aibă parte, măcar in cele câteva ore pe luna in care sunt permise vizitele, de îmbrățisarea lor, sa poată sta in brațele lor sa simtă iubirea și alinarea pe care brațele și săruturile unei mame le aduce. 

Și in același timp, in acest fel ar scădea și presiunea psihică și suferința pe care o mama in detenție le resimte tocmai din cauza despărțiri de copii, ceea ce pe unele le face violente, le împiedica se se adapteze, sau chiar le îmbolnăvește grav. 

Dacă tot sunt obligată sa mai stau in penitenciar, unde am ajuns printr-un abuz terifiant al unor judecători ai ICCJ, măcar sa încep sa fac ceva bun pentru cei de aici, condamnate sau angajați ANP, ba chiar pentru societate, având in vedere ca ce se întâmpla intr-un penitenciar afectează direct și indirect și societatea. 

După ce v-am expus aceasta prevedere legală care obliga copiii mici sa își vadă mamele condamnate, chiar și pentru un furt din magazine ori un abuz in serviciu, printr-un geam de “protecție”??? fara sa le poată atinge și fără sa le poată simți iubirea mamei stand in brațele ei, revin cu o alta inepție legislativă, referitoare la pachetele pe care deținuții le pot primi. 

Legea spune ca se poate primi un singur pachet cu alimente, o data pe luna, compus din 10 kg mâncare plus 6 kg de fructe și legume. Cum poți păstra mâncarea 30 de zile??? Mai ales ca acum, la 30 de grade afara, mâncarea nu rezista de pe o zi pe alta, având in vedere ca nu exista frigidere aici, sau chiar și iarna este imposibil sa păstrezi mâncarea și mai ales fructele și legumele pentru o luna întreaga. Și care este logica acestei reguli??? Cât timp exista dreptul la a primi 3-5 vizite pe luna, de ce nu se poate împarți cantitatea de mâncare pentru a fi primită in transe la fiecare vizita??? Exista și camere cu 16 femei care oricum sunt supra aglomerate. Unde sa mai depozitezi și mâncarea pentru atâtea persoane? Înțeleg ca nu se pot îmbunătăți condițiile de cazare, cum nu se poate îmbunătăți nimic in România, dar niște reguli logice, simple, care sa ușureze atât viața celor care sunt condamnați sa stea aici, dar și a celor care lucrează in penitenciare, poate cineva sa gândească ???? 

E nevoie de o minte luminata și cu bune intenții, care sa schimbe inepțiile din legea actuala, dar și ca cei aleși sa o aplice și sa își dea jos ochelarii de cal ca sa înțeleagă și spiritul legii, nu doar litera ei! 

În Romania, persoanele cu probleme psihice grave sunt deținuți in penitenciare in loc sa fie trimise in spitalele de psihiatrie! Ceea ce face ca Romania sa fie continuu condamnata la CEDO pentru conditiile din închisori, iar de plătit plătește fiecare cetățean din buzunarul propriu. Ca tot suntem aici, sa reamintim Instantelor ca toate sanctiunile date de CEDO Romaniei din acest motiv, sanctiuni de sute de milioane de euro, se suporta din buzunarul tuturor. Revenind la cei bolnavi psihic, acestia sunt foarte multi si creeaza probleme imense atat celorlalti detinuti, cat si mai ales angajatilor ANP. 

Sunt persoane violente, care provoaca scandaluri, batai, nu sunt capabili sa respecte reguli, refuză să își ia tratamentele, iar cum intr-un penitenciar nu exista psihiatru si nici personalul angajat nu are competente in domeniul medical si cu atat mai putin in tratarea bolnavilor psihici, acestia din urma (angajatii) sunt traumatizati si obligati sa lucreze cu astfel de persoane. În plus, din cauza comportamentului agresiv, bolnavii pshihici sunt ținuți singuri in camere de 8, 10 sau 12 locuri, creand astfel o aglomerare și mai mare în spațiile de cazare rămase. Sau daca sunt în camera cu persoane normale, inevitabil creeaza scandaluri, batai, sparg geamuri, se ranesc, si astfel strica echilibrul, si asa fragil, din micile comunităti, generând probleme și stres pentru angajații de aici. Solutia este simpla, astfel de cazuri trebuie dusi in spitale de psihiatrie, nu sa fie trimise sa-si execute pedepsele in inchisori. Insa, acest lucru inseamna ca judecatorii trebuie sa dispuna internarea in spitale specializate pentru a avea parte de tratament adecvat, nu incarcerarea in penitenciare.”

Elena Udrea a fugit din România în 7 aprilie, cu puțin timp înainte ca instanța supremă să pronunțe soluția definitivă de condamnare în dosarul Gala Bute. A fost reţinută, în aceeași zi, în apropierea punctului de frontieră Kulata, la graniţa Bulgariei cu Grecia, în urma unei solicitări urgente a Poliţiei Române de a opri un vehicul care intrase în Bulgaria. 

A fost adusă în România în 16 iunie, la șase zile după ce Curtea de Apel de la Sofia a decis, definitiv, extrădarea acesteia. 

Cândva cea mai puternică femeie din România prin prisma apropierii de fostul președinte Traina Băsescu și a influenței pe care o exercita în cercurile de putere, Udrea a fost trimisă în judecată în 2015 în dosarul „Gala Bute”, în care este acuzată de luare de mită, abuz în serviciu, tentativă la folosirea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete pentru obținerea pe nedrept de fonduri europene.

„Inculpata Udrea Elena Gabriela, care îndeplinea în acea perioadă funcția de ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului, a coordonat un sistem prin care persoanele cele mai apropiate acesteia (inculpații Lungu Ștefan – consilier personal al ministrului, Topoliceanu Ana Maria – director CNI, Nastasia Gheorghe – secretar general al ministerului și Breazu Tudor Liberiu – asistent personal) au primit, cu știința inculpatei, sume de bani de la reprezentanții unor societăți comerciale, pentru a le garanta plata la timp a lucrărilor finanțate de minister. Sumele obținute au intrat fie nemijlocit în patrimoniul inculpatei Udrea Elena Gabriela (în numerar ori prin plata unor bunuri și servicii), fie în patrimoniul unor persoane indicate de aceasta (Organizația București a unui partid și inculpatul Obreja Rudel). De asemenea, inculpata Udrea Elena Gabriela și-a exercitat atribuțiile în mod nelegal și a determinat alți funcționari din cadrul ministerului să își încalce atribuțiile, cu prilejul achiziției de servicii de publicitate la o gală de box profesionist, prejudiciind bugetul ministerului și creând un folos necuvenit pentru inculpatul Obreja Rudel.

Inculpatul Ariton Ion, în calitate de ministru al Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, s-a alăturat demersului prin care se urmărea crearea unui folos necuvenit inculpatului Obreja Rudel cu prilejul organizării galei de box menționate și a determinat reprezentanții mai multor companii din subordinea ministerului să realizeze sponsorizări într-o modalitate interzisă de lege.

Pentru a diminua cuantumul taxelor datorate la bugetul de stat pentru veniturile obținute în modalitățile descrise anterior, inculpatul Obreja Rudel a înregistrat în contabilitatea societății pe care o administra cheltuieli fictive”, au arătat procurorii în rechizitoriu.

În același dosar, Rudel Obreja și Tudor Breazu au fost condamnați la închisoare cu executare, iar restul inculpaților din dosar au primit pedepse cu suspendare. Fostul ministru Ion Ariton a fost achitat.