Plagiatori

am întâlnit și cunoscut la grămadă, cum se spune “informal”. Ei sunt, contrar percepției, baza imposturii. Vârful îl reprezintă, printre alții, cei care au decis azi că furtul intelectual este legal. Desigur, nu cu aceste cuvinte, ci arătând că o calitate deja recunoscută, cea care decurge din plagiatul ca atare concretizat în lucrarea de licență, master sau doctorat sau mai știu ce, nu poate fi retrasă așa, cu japca. Nu am mai fi stat de drept. Mă înțelegi Dumneata! Iar noi vrem să avem, cum știm, faliții noștri. Iată că îi avem și, revin, nu sunt deloc puțini.

Îi întâlnești mai peste tot: în Parlament, la Guvern, la Președinție, în tot felul de servicii, în Armată, în școli, indiferent de grad, în uniuni de creație, în mediul religios, în presă – mă rog, în ceea ce, din obișnuință, mai numit astfel –, în diplomație, în lumea afacerilor – da, sunt unii care vor insigna asta de doctor –, în medicină, că tot veni vorba, în administrația publică centrală și locală, pe scenele de teatru sau în bănci, la catedre și în odăjdii, printre contabilii care nu au mai apucat să facă liceul, în vestiare, edituri și redacții digitale, la partide și sindicate, în avocatură, printre notari și executori, în magistratură, în organismele de forță (Poliție, Jandarmerie etc.), pe pământ, în apă și în aer. Cum ziceam: peste tot.

Ce au făcut ei, de fapt? De ce îi vorbim de rău, mai ales că ne sunt șefi într-un fel și loc sau altul? Prima faptă ticăloasă: au furat timpul, startul. Adică în vreme ce noi eram în sălile de curs și biblioteci, ei își făceau primele firme, semnau primele contracte și încasau primele milioane. Pentru ca apoi, pe fugă, în câțiva anișori să ne ajungă din urmă și chiar să ne depășească. A doua faptă ticăloasă: s-au folosit de munca intelectuală a altora, pretinzând că este proprie. Da, ne folosim de croitor și mergem la dentist, dar nu sugerăm că am fi noi înșine croitori sau dentiști. Cu alte cuvinte, au furat o poziție pe scara competențelor. A treia faptă ticăloasă: asemenea exemplare vor fi, de înțeles, în chip consecvent împotriva celor buni cu adevărat, a celor care s-au validat în domeniul lor. Îi vor urâ pur și simplu, dacă nu vor reuși să îi cumpere. Fură altfel spus viitorul. În fine, a patra faptă ticăloasă: se aliază periodic și spontan cu toți închipuiții, șmecherii și golanii, cu scursurile bine îmbrăcate, cu hahalerele de toată mâna, dominând și pocind o societate, o Țară.

Ups! Ce am putea face? Mai avem o scăpare? Da. Cu două condiții. Uno: să îi trimitem la plimbare prin mijloacele profesionalismului și prin instrumentele democratice, la alegeri. Păi deja ne-am blocat. Ce profesie, generic vorbind, își face ordine în curte și ce partid de ne- și anti-plagiatori să pună rânduială? Că dacă nu este furtul de idei, atunci este cel de bani. Din hoție m-am născut și în hoție mă-ntorc, ar zice Poetul. Dacă prima condiție este de neîndeplinit, mai are rost să o enunțăm și pe a doua? Are. De dragul esteticii. Secondo: să investim în inteligență, dat fiind faptul că avem un deficit evident de oameni bine pregătiți, că dăm colectiv în gropi. Dar tocmai aceștia pleacă din Țară, nu în ultimul rând din pricina faptului de a nu își fi găsit locul. Of, aia așa, cealaltă și mai și! Dincolo de lamentații, când și cum ieșim din r…t? Pentru următoarea perioadă, deloc. Abia după încă un secol se va vedea dacă, iar la trei veacuri de la Marea Unire o să putem destupa țuica aceea îngropată în Retezat de înaintașii noștri de la 1918.

Sănătate și securitate!