"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După ce și-a pansat cu bandaje expirate rănile înfrângerilor din martie-aprilie și după ce și-a compensat pierderile cu noi trupe adunate cu arcanul din Siberia și Cecenia, Rusia a lansat o ofensivă puternică în Donbass. Forțele agresoare, deși încet, avansează în regiunea Lugansk mulțumită superiorității numerice uriașe în zonele cheie, superioritate care se realizează, printre altele, și prin scoaterea de la naftalină a vechilor echipamente sovietice din bazele de depozitare. Tancurile T-62, dezvoltate la sfârșitul anilor 1950, sunt deja trimise în Ucraina.
Până acum, tancurile T-62 nu au fost văzute în Donbass, ci în sudul ocupat al Ucrainei, unde vor lua parte în curând la lupte. Aceste vehicule învechite și deteriorate fizic vor fi ținte mult mai ușoare pentru sistemele antitanc decât alte vehicule de luptă. Dar generalilor ruși, preocupați de crearea unei superiorități numerice covârșitoare față de ucraineni, puțin le pasă de siguranța propriilor soldați.
Atât Ucraina, cât și Rusia folosesc în acest război tancuri predominant sovietice. Baza flotei lor de tancuri este T-64 (în Ucraina), T-72 (utilizat de ambele părți) și T-80 (în Rusia). Aceștia sunt „bătrânii” vremurilor URSS, deși sunt aproape de cele mai recente upgrade-uri (de exemplu, T-72B3) ale cerințelor minime în războiul modern. Doar modelele T-90 au modificări ce pot fi considerate relativ noi. Tancul T-14 Armata, promovat de propaganda rusă , rămâne în continuare doar un obiect de parade. În loc de lăudatul supertanc Armata, Rusia tocmai a trimis alte vehicule, T-62 , la războiul din Ucraina. Dacă T-64, T-72 și T-80 de mai sus sunt tancurile de ieri, atunci T-62 care intră acum în luptă este mașina de alaltăieri, dezvoltat în anii 1950 și produs în anii 1960 și prima jumătate a anilor 1970.
T-62 are un tun de 115 mm, spre deosebire de T-72, T-80 și majoritatea modelelor T-64, care au un tun de 125 mm. Diferența cea mai însemnată, însă, este următoarea: începând cu modelul T-64, industria sovietică a produs doar tancuri cu încărcătoare automate, ceea ce a făcut posibilă reducerea echipajului la trei persoane, fără servant de încărcare. T-62, însă, nu are încărcător automat, și de aceea necesită un echipaj de patru persoane.
Cu toate acestea, prezența unui încărcător automat în sine nu este Dumnezeu știe ce realizare tehnologică. Majoritatea tancurilor occidentale moderne se descurcă bine fără el, cu un echipaj de patru persoane, inclusiv încărcătorul. Specificul construcției tancurilor este că lipsa unui încărcător automat permite păstrarea muniției într-un suport de proiectile blindat, separat de echipaj. Acest lucru crește capacitatea de supraviețuire a oamenilor în caz de avariere a mașinii. După cum se știe, muniția stivuită în turelele tancurilor sovietice este cea care, atunci când un obuz inamic le lovește, duce la o detonare monstruoasă care rupe turela tancului și pulverizează echipajul. Cu toate acestea, T-62, care nu are încărcător automat, mai are o parte din muniție în turelă, garantând moartea echipajului la detonare.
T-62 a fost unul dintre cele mai masive tancuri din URSS. Industria sovietică, pregătindu-se pentru al treilea război mondial, a nituit aproximativ 20 de mii dintre aceste mașini fără pretenții. Tancul are o biografie militară bogată - a fost exportat activ, a participat la multe conflicte militare atât în timpul Războiului Rece, cât și în epoca post-sovietică. Războiul din Afganistan a arătat vulnerabilitatea tancurilor sovietice la grenade cumulative, iar odată cu următoarea actualizare de la începutul anilor 1980, T-62 a dobândit protecție suplimentară. Cutiile de armuri combinate de pe turn au primit în rândul trupelor numele jucăuș „Sprincenele lui Ilici”, după sprâncenele groase ale liderului de atunci al URSS Leonid Ilici Brejnev.
T-62 a luptat și în ambele războaie cecene. În special, în cel de-al doilea război cecen, Regimentul 160 de tancuri de gardă, comandat de notoriul colonel Yuri Budanov, a fost echipat cu „șaizeci și doi”. Ulterior, T-62 a fost retras din serviciu ca fiind învechit, mii de vehicule mergând la baze de depozitare. La sfârșitul anilor 2010, Rusia a furnizat armatelor dictatorului sirian Bashar al-Assad „sprincenele lui Ilici” din stocurile sale.
În războiul actual, T-62 au fost văzute în urmă cu câteva zile - mai întâi în Evpatoria, iar apoi în Melitopolul ocupat de ruși din sudul Ucrainei, unde au fost aduse pe calea ferată. În fotografii și videoclipurile de pe rețelele de socializare sunt ușor de observat chiar „sprincenele lui Ilici” de pe turnurile tancurilor.
Informațiile că armata Federației Ruse, înregistrând pierderi în Ucraina, scoate din nou echipamente complet vechi din bazele de depozitare, au apărut de mai multe ori. Este posibil ca T-62 să intre în serviciu și cu separatiștii din Donbass. După cum se știe, pierderile forțelor „DPR” și „LPR” sunt mai mari decât pierderile trupelor ruse înseși. În orice caz, „mobilizarea” tancurilor veterane de șaizeci de ani mărturisește măsura devastării flotei de tancuri a invadatoarei Federații Ruse.
Estimările privind pierderile de tancuri ale trupelor invadatoare variază, dar în orice caz arată impresionant. Potrivit datelor oficiale ucrainene, Kremlinul a pierdut peste 1.300 de tancuri în cele trei luni de război (desigur, nu sunt luate în considerare doar vehiculele distruse, ci și abandonate). Partea conflictului exagerează întotdeauna pierderile inamicului, așa că experții militari sunt mai dispuși să asculte concluziile grupului internațional de cercetare independent Oryx, care studiază pierderile de echipamente în conflictele armate pe baza unor fotografii și videoclipuri verificate. Evaluate de Oryx, pierderile totale ale Federației Ruse și ale formațiunilor separatiste sunt de aproximativ 700 de tancuri. Dar când studiezi statistica Oryx, trebuie înțeles faptul că aceasta nu va fi niciodată completă - pur și simplu pentru că în condiții de război este imposibil să înregistrezi toate pierderile pe fotografii și videoclipuri .
Cel mai probabil, evaluările Pentagonului sunt cek mai aproape de adevăr. Zilele trecute, departamentul american a raportat că, potrivit datelor sale, forțele ruse au pierdut aproximativ 1.000 de tancuri de la începutul invaziei la scară largă . Dacă presupunem că buletinul militar occidental Military Balance are dreptate și că Rusia avea aproximativ 2,8 mii de tancuri la începutul anilor 2020, asta înseamnă că fiecare a treia mașină de război rusească a sărit în sus de bucurie la întâlnirea cu o Javelină ucraineană.
Rapoartele despre o ofensivă rusă în curs de desfășurare în estul Ucrainei indică faptul că Moscova intenționează să atingă un punct de cotitură în război prin mobilizarea rezervelor și crearea unei superiorități numerice covârșitoare în zone importante. Comandamentul rus va lua în calcul numărul, nu calitatea, fără să țină cont de pierderile soldaților lor. Cu această abordare, generalilor este puțin probabil să le pese de vulnerabilitatea tancurilor T-62.
