Moldo-ivanii. Pe două scaune… stricate și rușinoase

Unii se ascund după deget și o fac pe niznaiul, dacă în țara vecină e operație militară specială sau război, tot ei îndemnându-ne la fiecare pas să fim foarte prudenți, să nu ne grăbim să luăm atitudine, ca nu cumva să-i supărăm pe ruși: să stăm în genunchi, să așteptăm învingătorul, să-i dăm cheile de la cetate și să-i pupăm talpa.

Toată lumea știe, în afară de moldo-ivani, șoșoace și ruși, cine a început războiul, cine ucide populația pașnică, cine sunt criminalii, cine a dezlănțuit urgia și ura. După aproape trei luni de măcel groaznic al populației pașnice, Moscova, cu mâinile împroșcate de sânge nevinovat, sloboade din cușca sa porumbeii păcii cu mesajul că Ucraina atacă Rusia, și nu invers.

Nimic nou sub steluța sângerândă de la Kremlin, fiindcă serviciile speciale, la fel în 1999-2000, aruncau în aer blocurile cu locuitori din orașele ruse, dând vina pe invizibilii teroriști ceceni, ca pe fundalul spaimei generale, să-l aducă la putere pe Putin.

Nu vreau să-i înțeleg pe demnitarii, savanții și intelectualii care și-au înghițit limba, pe oamenii de cultură fără voce, pe formatorii de opinie care o fac pe imparțialii și aruncă intenționat în același cazan teroriștii și apărătorii, bandiții înarmați și populația civilă, călăii cu victimele, fluturând în studiouri drapele neutre și cuvinte false despre iubire, împăcare, pace și dialog. Îi asculți și te crucești: R. Moldova parcă ar fi pe un alt continent, nu hat în hat cu Ucraina cuprinsă în flăcări.

Coloana a cincea, înfrățită cu mutanții locali, repetă minciunile lui Putin și așteaptă cu nerăbdare prăbușirea și capitularea Kievului. Ei sunt nepăsători la durerea umană, la mamele care își scot copiii printre explozii și se roagă cu lacrimi de sânge ca lumea să nimicească monstrul, nu să le spună povești sentimentale că sălbăticiunile putiniste nu procedează corect că ucide prunci, femei, bătrâni.

Moldo-ivani, despărțiți-vă de cel mai prost și urât obicei al vostru de a sta pe două scaune și de a suge la două oi! După ce Ucraina va învinge Rusia în război, lucrurile se vor schimba radical în Europa și pe mapamond. Jumătățile de măsură, de adevăr amestecat cu minciună, de fățărnicie și șmecherie de a sta cu fundul în două luntri, vor deveni compromițătoare, dezonorante și condamnabile.

Învățați și voi, moldo-ivanilor, cât încă lumea civilizată nu v-a întors definitiv spatele: nu poți fi în același timp și cu cel rău, și cu cel bun; și cu Putin oleacă, și cu Zelenski ceva mai mult; și cu pașaport românesc, și împotriva României; și cu Iuda, și cu Dumnezeu. Nu căutați justificări la fățărnicia voastră înnăscută, la minciunile, lașitățile și depravarea voastră morală!

Voi, care ați profitat de munca altora, de ajutorul poporului român, al americanilor și europenilor, de ce așteptați cu flori armata rusă ca să reinstaleze sârma ghimpată pe Prut?

Voi, dodoniști perverși, farisei „pravoslavnici” și stataliști-mulgători de miliarde nemuncite, puteți bate mătănii în Piața Roșie și invoca pacea și dragostea universală, dar scopul vostru adevărat este ca Rusia să distrugă Ucraina, iar tancurile odiosului criminal Putin să defileze în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.

Să spunem lucrurilor pe nume. Pentru mine, războiul împotriva Ucrainei nu e operație militară specială, nici statistică, ci lupta eroică a unui popor care alege, cu prețul a zeci de mii de vieți, libertatea, nu robia în „lumea rusă”.

Nu-mi vine să cred, când aud în spațiul public, la diferite emisiuni, că în numele păcii și al prieteniei între popoare, Ucraina trebuia să capituleze din prima zi. Slavă Domnului! că mai există popoare, care nu-și întâmpină asasinii și „eliberatorii” cu fanfara prezidențială și cu flori, pâine și sare!

Repet: vă place sau nu, dar se apropie ziua când va fi tot mai complicat și ridicol să stai pe două scaune, să cauți justificări la lașitățile individuale și colective, să te ascunzi după lamentări sentimentale și cuvinte false, să aștepți să vină alții să-ți apere libertățile și drepturile, să-ți reîntregească Țara, iar tu să te așezi în capul mesei și se te dai un soi de Mesia.

E un moment-cheie, când fiecare om din vecinătatea Ucrainei și din Europa urmează să facă o alegere clară, nu să stea deformat pe două scaune și să vorbească lumii la general despre armonia cosmică, despre dragostea universală, să se prezinte ca mare pacifist și să-și încheie rugăciunea cu psalmul cel de toate zilele – stați cu capul până la pământ, ca nu cumva să-i supărați pe ruși!

Nu în stânga, ci în dreapta Nistrului, nu puțini stau în așteptarea trupelor teroriste ale lui Putin, iar alții se frământă la mijloc de drum și își mută tigva când pe un scaun, când pe celălalt, chinuindu-se să anticipeze în care parte înclină biruința, ca să reușească să-i felicite la timp pe învingători. Iar anumiți pacifiști de paie, pretinși analiști și moderatori, se fac a nu vedea Monstrul de alături, refuzând să audă țipetele mamelor, copilelor și pruncilor lui Hristos, sfâșiați de odioasa fiară de la Kremlin.

A vedea masacrele de la Bucea sau Mariupol și a declara în public că principiile tale de viață te obligă să fii imparțial, transferând responsabilitatea mesajului tău spre telespectatorii dezinformați de propaganda rusească, e fariseism curat, e prostituarea meseriei și complicitate directă cu cei care au declanșat războiul, cu asasinii și teroriștii lui Putin, Șoigu, Lavrov. Și nu mă refer doar la trompetele și uneltele jalnice de la holdingurile lui Dodon-Voronin-Furculiță…

În general, în cazul crimelor odioase comise de Kremlin împotriva Ucrainei, pretinsa imparțialitate a unor experți-mercenari și moderatori-cameleoni, rătăciți prin majoritatea studiourilor TV, nu-i altceva decât complicitate și promovarea camuflată a narativelor rusești.

Personal, nu sunt imparțial între adevăr și minciună, între agresor și victimă, între bine și rău. Nu poți fi concomitent și cu Dumnezeu, și cu Satana. Nu mi-am ascuns niciodată convingerile, viziunea și identitatea: m-au dezgustat totdeauna compatrioții care stăteau pe două sau trei scaune și declarau la Moscova că sunt ruși, la Chișinău – moldoveni get-beget, iar la București – români sadea. Când au ajuns la Bruxelles nu mai erau nici ruși, nici moldoveni, nici români, ci, deodată, europeni.

Cât va mai domina în societatea moldovenească fățărnicia, șmecheria, fala, prostia și urâciunea morală de a suge la două oi și a sta pe două scaune stricate și rușinoase?

Indiferent dacă Putin se va reîntoarce la Chișinău, am declarat din 24 februarie că, pe durata agresiunii rusești, sunt solidar sută la sută cu Ucraina și îmi doresc enorm, exact ca în poveștile noastre populare, ca balaurul nesățios de sânge nevinovat și pământuri străine, balaurul cel cu 12 capete de la Kremlin, care ucide totul în jurul lui, să fie doborât și nimicit pentru totdeauna.

Dumnezeu să apere și să binecuvânteze popoarele care luptă pentru libertate!