Ierarhul către mine:

”Ceea ce ați scris recent despre Patriarhul Chiril a pricinuit multă sminteală. Unii cititori mi s-au adresat cu mâhnire ca să vă interzic să mai scrieți în felul acesta. Iată eu vă rog, nu vă poruncesc! Nici un mirean credincios nu-și permite să critice cum criticați Sfinția Voastră, cu atât mai mult un preot!”

A vrut să spună, corect gramatical, ”cu atât mai puțin”, dar are dreptate pe fond. Cu atât mai mult un preot nu poate fi mai puțin, adică surd și mut în fața durerii și a nedreptății, trădând de fapt – ce vorbă înfiorătoare! – Evanghelia Celui care nu a murit doar pentru că așa au vrut unii, ci mai ales pentru că a încurcat socotelile, a denunțat fariseismul, a răsturnat tarabele din templu și a demascat complicitățile. 

Din perspectivă omenească, a murit în locul unuia, Baraba, care a fost scăpat juridic și politic cu toate că, riguros, acela încuraja la nesupunere, iar nu Domnul spunând că Împărăția Lui nu este din și în lumea aceasta. 

Să nu o lungesc, am o propunere ziditoare pentru toți: eu fac practica liturgică la Mitropolia de la Nürnberg (și în paralel tratamentul la clinică), iar Mitropolitul Serafim, autorul acestor amenințări în catifea isihastă, se duce să slujească 40 de Sfinte Liturghii la Mariupol. Parcă niciodată nu a sunat mai ferm, mai bărbătește Hristos a înviat!