"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De regulă, nu te pui cu nebunii, că te halesc fanii cu fulgi cu tot. Știrea că, fugită de pe lacul lebedelor, doamna în cauză a aterizat azi în curtea Ambasadei Rusiei de la București pune totuși un punct intermediar, obligând la o minimă reacție de igienă publică. Pe acest grup (synopsis.RO), de o lună, dar de fapt de la început, ne străduim o mână de oameni - am dori să fie mai mulți! - să limpezim, să explicăm faptul credinței în fluxul zmucit al vieții. Nu o facem pentru că am ști mai bine, că am avea mai multe cărți acasă sau acces la secrete și mistere, ci pentru că dorim să nu căutăm de unii singuri. Pare cuvânt mare, dar râvnim după comuniune prin comunicare. Primim critici întemeiate, corectăm, nu ne supărăm, chiar ștergem anumite postări care în loc să zidească, mai curând confuzionează. Îl luăm pe fiecare cititor în parte cât se poate de în serios. Poate vă mai anunțați și alți amici sau cunoscuți de existența noastră. Nu fiți egoiști! :)))
Acum, legat de personaj: lipsa controlului psihiatric periodic se răzbună pe nervii și pe banii noștri, ai celor care dăm din cap și nu ne vine să credem că geografia prostiei are vârfuri mult mai înalte decât Himalaya. Or, senatoarea neafiliată clinic și-a făcut o adevărată marcă neînregistrată prin declarații, gesturi și inițiative cel puțin bizare, foarte blând spus. Din manualele de specialitate știm că un asemenea om, de regulă, vrea să spună ceva dincolo de ceea ce spune, că lipsei de coerență la vedere îi corespunde o coerență emoțională secundă, o durere, un chin, o jale. Exact ca sinucigașii care doresc să transmită ceva prin gestul lor extrem, mulți având neșansa ca planul să se ducă singur până la capăt. Sărmanii!
Așadar, ce ar vrea să ne transmită, dar nu poate, amintita figură? Înainte de orice, nu vă crispați!, că ne iubește. Cu foc, fie și cu pârlitorul (sau cum se mai cheamă) de la porc. Este în stare să dea foc lumii. Bine că nu are chibriturile necesare. Apoi, iubindu-ne, ce blestem!, ne vrea binele. Total și pe veci. Cred că în subconștient ne și vede la cimitir. Putem vota, cum se știe, și de acolo. În fine, iubindu-ne și dorindu-ne binele, se luptă cu dușmanii. Indiferent de arme. Vorbește, stuchește, trage de păr, bagă degetele în ochi, strânge acolo, știți, nu slăbește și nu iartă. Este posedată de principii, transfigurată și transpirată de sarcina, nu știm de cine, încredințată. O amazoană maternă! Să recunoaștem cu un licăr de admirație: o combinație pur românească.
Scuze, mă opresc din baliverne pentru că tocmai ce a sosit comunicatul Ambasadei. Citesc rapid, lăsând formulele de introducere. A, iată! "Doamna senator a reiterat cu insistență dreptul României la teritoriile alipite Ucrainei de azi, cerând îndreptarea greșelii. Propunerea concretă transmisă Președintelui Putin prin Ambasadorul Kuzmin este marcată de pragmatism: încetarea focului pe durata recuperării teritoriilor lipsă, după care Federația Rusă își poate continua operațiunea specială. Pentru ca înțelegerea să fie concretizată în cel mai scurt timp, delegația parlamentarilor români a lăsat numărul de telefon al cabinetului de avocatură al doamnei senator. Dacă nu este nimeni, să se vorbească pe robot. Părțile s-au despărțit în chip fratern, nu înainte de a servi o răcoritoare rusească tradițională și de a ține, pe rând, un toast fiecare în mână."
Iarăși fac apel la înțelegerea voastră: istoria este făcută de oameni potriviți la locurile și în timpurile cele mai nepotrivite. Motiv să revin și să închei mica mea analiză, subliniind - ptiu, s-a prins stilul de mine! - cât de important este să ne cunoaștem nonvalorile. Ce ar mai fi de adăugat, acum, când miile de fani se vor năpusti să îmi reproșeze că nu am lăudat-o suficient, că nu i-am găsit neamuri în Biblie și nici măcar printre răzeșii lui Ștefan? Nu mare lucru! Singura mea scăpare: am să îi trimit la stră-stră-străvărul sârb, cel cu tenisul. Poate îmi aduce și mie un autograf.
Prindeți-o!
