Ce face Biserica?

Nu face, cum o fac alții, bine, atenți și îngrjorați (de ce nu a reușit niciun consilier să îl miște pe KWJ până la graniță, precum s-a dus prietena Maia, nu pot să îmi explic), ci, implicată la fața locului, încearcă să ofere binele. 

La Siret, aproape de Sighet sau în alte puncte fierbinți, suntem alături de durerea fraților de umanitate. Că sunt ucrainieni, că istoria lor are un capitol în care, da, fără tăgadă, orice ar spune un comediant stilizat în erou (scuze, dar nu îmi pot reprima sentimentul că am dat de camera de machiaj!), au luat teritorii istorice românești, cu frații noștri cu tot, pe care apoi, până azi, s-au pișat abundent, toate aceste ”nuanțe”, pe care, mai ales prin vorbe anume vulgare (nu, nu am spus bulgare!), le subliniez, dar nu le absolutizez, toate acestea nu mă fac să uit, revin ca un idiot, ce sunt: oameni. Pe aceștia îi ajută Biserica noastră, ca și cum ar fi parohieni, dar fără să doneze nimic, dimpotrivă, cărora noi le oferim aproape totul. 

Nu, nu sunt ”proștii” care cotizează pentru ziduri, pentru Aubing de pildă, ca să se simtă împlinit un neisprăvit, un golan în palat de cleștar, ci suflete pe care minunatele noastre mânăstiri – da, oamenii rupți aparent de lume – le întâmpină, pentru care, cu noaptea în cap, coc pâine, le pun în sticle un lapte proaspăt, le fierb ouă. Ghinion: au uitat sucul de portocale! Ce gazde primitive! Of, iarăși of, realitatea este directă, epidermică: nouă, Bisericii, toți aceștia, inclusiv studenți indieni (ce mai afli cu ocazia asta!), ne sunt valoroși, prețioși, comori. Pentru că vedem în ei chipul lui Dumnezeu. Fără teorie, conferințe, discursuri inspiraționale sau alte șmecherii postmetafizice și pretumorale. Hristos ne vede, ne ajută. Și nu ne judecă dacă, din confuzie, mai încurcăm borcanele. A văzut, în epocă, cât poate fi de amețită umanitatea de surpriza Vieții în persoană, cum ne pierdem cumpătul. 

Așadar, cu scuzele de rigoare pentru frazele lungi, să ținem, cum se zice, aproape. Cât mai aproape. Să ne înghesuim, precum puiii la pisică, în umanitate.

Amin!