"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O foarte interesantă lămurire pe marginea ultimelor luări de poziție ale Patriarhiei a venit astăzi, ca răspuns dat personal unei doamne nemulțumite de o parte dintre respectivele poziționări. Răspunsul extins, oferit Elenei Cristina Cojan chiar de către domnul Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, acoperă în detaliu toate întrebările și nelămuririle exprimate în mesajul trimis pe email de doamna Cojan, însă fiind atât de complet și relevant este binevenit inclusiv pentru a fi prezentat public, măcar parțial pe publicația Podul.ro, spre informarea altor creștini care au rămas nelămuriți sau poate nemulțumiți de ultimele declarații ale domnului Bănescu.
Redăm aici o parte din mesajul Elenei Cristina Cojan, trimis Biroului de Comunicare al Patriarhiei: "Vă scriu în legătură cu unele declarații apărute în presă, ale reprezentanților BOR, care m-au confuzat. Creștin practicant fiind, consider că Biserica ar trebui să dea niște mesaje clare, pe înțelesul tuturor. În contextul adoptării certificatului verde, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a declarat următoarele : «Certificatul verde este un document care are o rațiune intrinsecă de convingere, nu de constrângere». Aceste vorbe sunt ale dl. Bănescu sau reprezintă viziunea Bisericii despre certificatul verde?! Mă îngrozește gândul că Biserica mea poate considera că acest instrument are un scop nobil. Certificatul verde a împărțit societatea în «răi» și «buni », și milioane de creștini au fost discriminați și lăsați pe dinafara instituțiilor publice. Cred că Iisus a oferit modelul cel mai bun atunci când nu a stat departe de leproși, ci mai mult, i-a vindecat. Și cred că a venit în lume să ne mântuiască pe toți, vaccinați, nevaccinați, leproși, neleproși. Pe mine acest limbaj dublu, mă depășește. Pe deoparte Biserica consideră că certificatul verde este «instrument de convingere», pe de altă parte, declară că «vaccinarea e un act profilactic și benevol». Aș dori niște lămuriri și legat de ultimele declarații ale dl Bănescu. Ce este «patriotismul luminat» și ce presupune «confiscarea temelor creștin-conservatoare»? Deține cineva monopolul politic asupra acestor teme ? De ce nu își asuma Biserica cu subiect și predicat ce partid e de «nevotat» ?! De ce se presupune că «confiscarea populistă a temelor creștin-conservatoare» e o problemă din perspectiva Bisericii, dar asaltul asupra acestor teme, orchestrat de anumite partide, nu e la fel de periculos? Și fraza care m-a siderat și m-a determinat să vă scriu: «Nimic nu e mai străin creștinismului real și Bisericii autentice decât instrumentalizarea credinței și a simbolurilor sale în cheie politică, orice culoare ar avea aceasta și oricât de seducător ar suna vocea sirenelor ei”. Adică creștin-democrația și liberalismul clasic, care promovează drepturile naturale așa cum ele ne sunt lăsate de Dumnezeu (dreptul la viață al nenăscutului, căsătoria naturală între un bărbat și o femeie, libertatea de conștiință etc) reprezintă o «instrumentalizare a credinței»?
Fără să judec, dar oare nu ar fi mai bine să separăm apele, decât să ne ascundem bunele intenții în spatele limbajului de lemn?
Cred că nu ar strica o clarificare a mesajelor pe care Biserica le da în spațiul public, prin reprezentanții sai, ca să înțeleagă și mireanul de rând ceva. Toate cele bune și Domnul să ne lumineze!".
Răspunsul domnului Vasile Bănescu este, de asemenea, prezentat doar parțial, el fiind mult mai lung și detaliat. De subliniat este faptul că, pe parcursul acestui răspuns, Patriarhia Română lansează un nou atac la adresa partidului populist AUR.
"Stimată doamnă Cojan, referitor la mesajul dvs. și nelămuririle exprimate, vă rog să primiți următorul răspuns însoțit de regretul că sosește cu întârziere, o întârziere pentru care îmi cer scuze. Avalanșa de mesaje și solicitări zilnice frânează adesea comunicarea promptă.
Referitor la așa-zisul „certificat verde” și comunicatul Patriarhiei Române, este regretabil că acesta din urmă a fost interpretat eronat. Comunicatul în sine respingea ferm certificatul verde ca document care să condiționeze accesul oamenilor în biserici. Patriarhia Română nu se poate implica public ca avocat al altor instituții care se confruntă cu aceeași problemă și care, la rândul lor, au dreptul și datoria să lupte personal, cu argumentele lor adecvate profilului, împotriva unei măsuri care este percepută ca nepotrivită sau abuzivă. Este exact ceea ce Biserica a făcut cu instrumentele și argumentele sale pentru credincioșii ei.
Formularea mea posibil pretențioasă și nu clară chiar pentru toată lumea exact această idee și nu alta a dorit să o transmită, inclusiv ca avertisment dat autorităților care au impus acest certificat. Așadar, Patriarhia NU a apărat certificatul verde, ci i-a contestat obligativitatea în spațiul bisericii.
Mesajele sau comunicatele pe care Patriarhia Română le transmite pe anumite teme importante sunt destinate în primul rând presei și factorilor decidenți din spațiul public, nu enoriașilor care pot discuta pe marginea lor cu preoții parohi. Patriarhia este instituția Bisericii care poartă dialogul instituțional cu celelalte instituții ale statului, cu diverse autorități. Asta explică limbajul comunicatelor oficiale. Din acest motiv, vă rog să fiți puțin mai îngăduitoare cu mesajele Patriarhiei orientate spre rezolvarea unor probleme de natură instituțională, nu personală.
Da, BOR este o Biserică națională, nu naționalistă, adică are mare grijă să nu se îmbolnăvească de filetism, o patologie spirituală condamnată de Biserica însăși. Atragerea religiei în zona politică a făcut și poate face mult rău. Mântuitorul Hristos a fost foarte limpede și în această privință când a spus și o spune peste veacuri că „cele ale lui Dumnezeu” (religia și cele ce derivă din ea) nu trebuie amestecate cu „cele ale Cezarului” (politica și derivatele/ excesele ei ideologice). În România a apărut un discurs politic care invocă mincinos Biserica în calitate de aliat, încercând să atragă Biserica în zona politică, ceea ce desigur este inacceptabil pentru Biserică.
Marile teme conservatoare nu sunt monopolul nimănui, dar ele nu pot fi abordate fără a fi compromise decât de conservatori reali, nu de instigatori, agramați sau analfabeți cultural, care nu i-au citit pe părinții intelectuali ai conservatorismului și care, preluând populist aceste teme, valori morale care stabilizează o societate, nu pot decât să le ducă în derizoriu prin atitudinea lor agresivă verbal și fizic. Conservatorismul este opusul populismului, al ideologiei și al golăniei. Biserica nu trebuie să numească în mod expres un partid sau altul, pentru că nu aceasta este misiunea ei (apolitică), dar are datoria să se delimiteze de oricine se trezește vorbind ca impostor în numele ei.
În legătură cu fraza care v-a siderat - „Nimic nu e mai străin creștinismului real și Bisericii autentice decât instrumentalizarea credinței și a simbolurilor sale în cheie politică, orice culoare ar avea aceasta și oricât de seducător ar suna vocea sirenelor ei” - nu pot decât să mă bucur că v-a atras atenția. Cuvântul cheie din ea este „instrumentalizare”. A credinței și a simbolurilor religioase în cheie politicianistă, adică în interesul impur al accesării puterii prin folosirea manipulatoare public a unor teme și noțiuni proprii credinței. Creștin-democrația și liberalismul clasic autentice (fără să putem intra acum într-o analiză a acestor curente politice) nu abuzează niciodată de manipularea sentimentului religios și de credința în Dumnezeu a oamenilor, nici nu transformă dragostea curată și decentă de patrie, eroi și sfinți în naționalism șovin, în xenofobie și pură gălăgie naționalistă.
Este vorba așadar despre o uriașă diferență între naționalismul deșănțat, obtuz, agresiv, agramat și patriotismul luminat, inteligent, capabil să discearnă între nuanțele binelui și ale răului, între realitate și utopie, între politică onestă și utopie funestă. Putem apăra marile teme sociale și ale moralei creștine cu „armele Luminii”, ale rațiunii, ale educației și culturii înalte (obligații ale conducătorilor politici, dar și ale clerului creștin), nu cu pumnii și îmbrâncelile politice, nu cu litanii politicianiste pline de cuvinte goale de conținut pe care doar oamenii ușor de manipulat le pot lua în serios. E mereu bine de știut că Biserica nu trebuie să fie un spațiu al ridicării în slăvi a unor dictatori criminali și al predicilor ininteligibile pentru omul de azi, mai ales pentru tinerii de azi. Biserica nu aparține doar trecutului și prezentului, ci și viitorului. Limbaj de lemn? Originea expresiei este în zona totalitarismelor politice pe care recentele comunicate care v-au contrariat le denunță ferm. Cu cine oare putem asocia azi acest limbaj de lemn? Nu cumva cu cei ce îngână aceleași formule expirate ale filetismului și naționalismului sterp?
Și eu vă doresc sincer toate cele bune și Îl rog pe Domnul să ne lumineze, să ne ajute să dobândim virtutea discernământului și să ne ocrotească de adversarii noștri reali, nu imaginari! Vasile Bănescu Biroul de Presă al Patriarhiei Române".
