Capcana așa-zisei Transnistria

Se-ntreabă lumea de ce R.Moldova nu se conectează mai rapid și mai urgent la trasee alternative de gaz. Problema e politică, și e internă, și are puțin a face cu altceva. De asta au fost tolerate fără mari probleme de către toate guvernările schemele energetice cu producerea și contractele de energie electrică din Transnistria, sau intervențiile recente, într-un suflet, ale lui Gavriliță pe lângă UE să reia importul de rable și fier uzat de peste Nistru, ca Doamne ferește să nu falimenteze industria locală.

Pentru că dacă ne conectăm la trasee alternative de gaz, gazul nu mai vine din Ucraina via Transnistria. Dar dacă ne decuplăm de la gazul care vine prin Transnistria, nu mai există mari șanse de ”reconciliere” și ”reintegrare” cu Transnistria. Dar fără perspectiva de ”reintegrare” cu Transnistria, puterea de la Chișinău, de orice culoare sau orientare, nu vede cum și-ar putea justifica R. Moldova ”statalitatea”. Fără Transnistria, calea logică și firească e Unirea cu România. De asta, toate guvernările de la Chișinău au nevoie de Transnistria mai mult decât au nevoie rușii de ea. Moldoveniștii de la putere de la Chișinău nu vor să lepede Transnistria, pentru că fără Transnistria nu se poate justifica pentru Moldova ”statalitate” și identitate politică distinctă de România.

Da’ voi nu vreți să intrați în chestiuni din astea de subtilități istorice, vi se pare că-s niște abstracțiuni șamd. Dar ele determină și explică toate reținerile și tot dansul ăsta de un pas înainte doi înapoi pe care-l face R.Moldova de decenii. Vă mirați cum e posibil să stai aicea la botul calului, cu România peste rîpă, și să nu se urnească deloc carul din loc. Pai de-aia, că carul ăsta parca-ar vrea ”în Europa”, dar nu foarte tare, cooperare cu Romania, dar să rămânem stat independent, că ”avem de rezolvat reglementarea transnistreană”. 

Multe obiective, mari, pe mai multe planuri complicate, adesea contradictorii, nu e simplu să-ți propui și *integrare europeană* (asta e un șantier în sine!), și să întreții relații suficient de apropiate cu România, pentru că prin România vin cei mai mulți bani pentru proiectele de vecinătate ale UE în virtutea faptului că România e stat UE de graniță cu R.Moldova (interconectări, infrastructură transfrontalieră șamd), da’ în același timp nu foarte apropiate cât să nu-ți compromiți șansele ”reintegrării cu Transnistria”, unde ai o populație în continuare ostilă oricărei idei de complicitate cu România, șamd șamd.

Îi cred și eu pe zăpăciții ăștia de la Chișinău. E greu când insiști să legitimezi un marasm statal moștenit de la bolșevici.