"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În timp ce Dogioiu n-are nici cea mai mică tangență cu istoria și nu e critică absolut deloc cu intervievatul, bugetivorul Mădălin Hodor se pretează, într-un interviu spotmedia, la o serie de susțineri trase la indigo după poziționările Ambasadei Rusiei la București.
E cât se poate de adevărat că mareșalul Ion Antonescu s-a făcut vinovat de crime împotriva umanității, crimele sunt crime și nimeni nu trebuie să le treacă cu vederea, așa ceva e de nepermis, dar Hodor folosește explicit acest adevăr pentru a da dreptate atât sovieticilor din anii ’40-‘89, genocidari prin excelență, cât și putiniștilor de acum.
Spune Hodor: ”Mareșalul Antonescu a devenit pentru regimul Ceaușescu un fel de erou antisovietic, spre dezaprobarea profundă a sovieticilor și nu numai, care vedeau în politica aceasta un afront direct. Ceea ce este și astăzi absolut justificat, trebuie să o spunem”.
Ce e extrem de în neregulă cu cele spuse de Hodor?
El insistă că sunt ”absolut justificate” acuzațiile de atunci și de acum ale Rusiei genocidare, precizând explicit că România ar fi greșit în fața Rusiei nu numai în anii ‘40, dar și în anii ’80, greșind chiar și acum, în timp ce dumneavoastră citiți aceste rânduri. Lui Hodor nici nu-i trece prin cap să puncteze un adevăr esențial: sovieticii și putiniștii chiar n-au fost și nici nu sunt în măsură să acuze România de crime de război, având în vedere raptul Basarabiei și giganticul genocid comis de Rusia, crime împotriva umanității pentru care nici Stalin și nici nimeni altcineva nu a răspuns vreodată, așa cum a răspuns Ion Antonescu. Dar, în fine, acuzațiile Rusiei ar fi ”absolut justificate”, ca să-l cităm pe Hodor, iar Dogioiu nu a avut nici cea mai mică nedumerire când a auzit asta. De altfel, de-a lungul întregului interviu Dogioiu a fost un fel de Gâdea. Repetăm: astfel de narațiuni sunt lansate aproape lunar și de Ambasada Rusiei de la București, însă acolo știm prea bine de ce se întâmplă asta.
Faptul că Mădălin Hodor dă dreptate Rusiei în chestiuni de genul acesta ne face să înțelegem de ce a dat ”like”, anul trecut, fotografiei cu un veteran sovietic îngenuncheat lângă șenila unui tanc rusesc, fotografie pe care prietenul lui – filosovieticul Alexandru Muraru – a găsit de cuviință să o posteze, cu sigla Guvernului României, chiar de Ziua Veteranului, moment dedicat eroilor Armatei Regale uciși de armata roșie – detalii AICI. Fotografia a fost preluată de pe un site de propagandă rusă care este interzis pe Facebook - nici măcar linkurile nu pot fi postate, nefiind deloc exclus ca memorialul sovietic să fie situat în așa-zisa Transnistria.
De altfel, în interviul la care ne referim, marea grijă a lui Hodor este să spele cât poate de mult atât Rusia agresoare cât și Securitatea (cea mai criminală organizație din istoria României). Cu ajutorul și largul concurs al Nadinei Dogioiu, evident. Pentru genocidul din România sunt de vină românii și numai românii, e permanenta insinuare a lui Hodor, care nu spune nici de unde au venit și cum îi chema pe primii trei șefi ai Securității (cu toții agenți NKVD cu acte în regulă), și nici nu amitește că România era sub ocupația trupelor rusești (care săvârșiseră jafuri, omoruri și violuri abominabile), dar și sub talpa consilierilor sovietici (adică agenți NKVD/GRU).
Tot de mânuță cu Dogioiu, Hodor se dedă la ce știe cel mai bine: propaganda pro-Securitate, pe care o prestează mai eficient ca Iulian Vlad sau Aurel Rogojan. La fel ca tovarășul său Mihai Demetriade (îndopat cu bani publici din aceleași zone ca și el) susține punctul de vedere oficial al Securității potrivit căruia ”Experimentul Pitești” nu ar fi însemnat altceva decât că deținuții ”legionari” s-ar fi torturat între ei cu mijloace ”legionare” și la comandă ”legionară”, Securitatea neavând vreun amestec în așa ceva – detalii AICI. Amintim că, în ’90, în cadrul unicului interviu acordat, criminalul în masă Alexandru Nikolski (aka Boris Grünberg, agent NKVD) a susținut același lucru cu aproape aceleași cuvinte.
