Trădătorii dansează cazaciocul pe mormintele eroilor

Au trecut 28 de ani de când moldovenii s-au ridicat cu arma în mâini să-și apere Patria, Libertatea și Pământul, dar îndrăzneala lor din anul 1992 nu este „iertată” nici azi de „stăpânii” de la Kremlin și de slugoii de la Chișinău. Pe vremuri, când lacrimile familiilor îndurerate de pierderea celor dragi solidarizau poporul, trădătorii și asasinii aveau teamă să nu fie aduși în faţa tribunalului pentru crimele comise împotriva apărătorilor integrităţii teritoriale a R. Moldova, dar, peste ani, ei au devenit atât de obraznici, încât au ajuns să depună flori la monumentele ucigașilor și să danseze, ziua în amiaza mare, cazaciocul pe mormintele eroilor, care și-au sacrificat viaţa pe altarul libertăţii noastre.

În ultimii ani asistăm neputincioși la profanarea lucrurilor sfinte, la batjocorirea memoriei combatanţilor căzuţi la datorie, la falsificarea și rescrierea istoriei de la Independenţă încoace. De ce ne lăsăm călcaţi în picioare de haita profitorilor, de târâtoarele  dodoniste, de cozile de topor de la guvernare? Unde s-a mai văzut ca șeful statului să-și înjure poporul de la tribunele internaţionale și să se mai reîntoarcă acasă, fără să i se pună cătușele? Cine suntem noi, dacă am ajuns să plătim milioane de lei pentru fala și fandoseala unui vidanjor umflat în pene, ca să ne scuipe în fiecare zi? Ce nu vă este clar în privinţa războiului organizat și declanșat de Federaţia Rusă în anul 1992 pe teritoriul Republicii Moldova?

Nu numai în arhivele rusești, dar și în cele moldovenești sunt adunate sute și mii de documente, care demonstrează cu lux de amănunte cine și cum a organizat războiul de pe Nistru. Oricâte mituri și falsuri ar fabrica ideologii Kremlinului, adevărul este arhicunoscut și documentat, iar agresorul are un singur nume – Rusia. Declaraţiile insultătoare și scandaloase făcute de lacheii de la Chișinău sau Tiraspol, evident, nu au alt scop decât să impună punctul de vedere al agresorului și să testeze memoria colectivă, capacitatea de reacţie și rezistenţă a societăţii moldovenești. Interesul Moscovei imperiale este să șteargă probele și urmele care duc în laboratoarele serviciilor secrete și la iniţiatorii adevăraţi ai războiului, iar prin rescrierea istoriei să facă Republica Moldova vinovată de sângele vărsat și de urgiile crimelor comise de sălbaticii în uniforme de cazaci asupra populaţiei pașnice.

Ca deputat în Primul Parlament, am monitorizat cu multă responsabilitate intervenţiile agresive ale Moscovei în procesele politice din R. Moldova și pot confirma și peste ani că serviciile imperiale au stat la baza separatismului și a dezmembrării teritoriale a RSSM, a creării Interfrontului și a aţâţării vrajbei interetnice, a organizării „comitetelor muncitorești” și a batalioanelor paramilitare, a instruirii și înarmării „grupurilor rebele”, care, la comandă, au uzurpat structurile constituţionale și au înlăturat instituţiile legale din stânga Nistrului.

Pentru papagalii, care nu au ieșit din cușcă, dar se dau deputaţi și miniștri în războaie civile și fratricide, le aduc un singur caz ca să deschidă ochii și să nu aiurească în public. În ziua de 14 martie 1992, „vedeta” tiraspoliană Galina Andreeva, cea care se culca pe calea ferată să nu circule trenurile spre Chișinău, împreună cu câteva amazoane, – vă imaginaţi așa ceva (?!) – au „forţat” porţile unităţii militare a Armatei a 14-a din Parcani și au extras din depozit 1307 automate Kalașnikov, 255 de pistoale Makarov, 1 200 de grenade F-1, 15 aruncătoare de mine tip ROG 5 și ROG 7, precum și 30 de lansatoare de rachete, 1,5 milioane de cartușe pentru pistoale automate și mitraliere, iar peste puţin timp, grupurile separatiste intră ca la talcioc la baza militară a Armatei a 14-a și iau cu ei 19 tancuri, 51 de mașini blindate, 242 aruncătoare de mine, 14. 199 unităţi de armament și 15.564.708 muniţii, 50 de automobile, 31 unităţi de tehnică de geniu, 281 unităţi de tehnică de telecomunicaţie, 15 unităţi de tehnică pentru transportare și alimentare cu petrol și altă tehnică de război.

Iar pretinsul lider Igor Smirnov, un nimeni, adus la Tiraspol din mocirlele Siberiei, are întâlniri cu Anatolii Lukianov, președintele Sovietului Suprem al URSS, Dmitrii Iazov, ministrul Apărării al URSS, Vladimir Kriucikov, președintele KGB al URSS, Iurii Șatalin, comandantul trupelor MAI al URSS. Ce informaţii să vă mai dau, fariseilor și nesimţiţilor, care parazitaţi pe seama poporului oropsit și îndrugaţi minciunile stăpânilor voștri de la Kremlin? Ce ar trebui să cunoască moldovenii în urma încercărilor disperate ale slugoilor dodoniști de a falsifica și interpreta evenimentele tragice de pe Nistru? Dezmembrarea teritorială a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) și crearea a două enclave separatiste la Tiraspol și Comrat s-a decis la Moscova în martie 1991, când Parlamentul de la Chișinău a spus NU referendumului unional de păstrare a Uniunii Sovietice. Anatolii Luchianov, președintele Sovietului Suprem al URSS și Mihail Gorbaciov, secretarul general al partidului comunist al URSS, l-au avertizat pe Mircea Snegur că Moldova sovietică va fi sfârtecată pentru nesupunere. Astfel, pe filiera serviciilor secrete și militare s-a dat startul planului de lichidare a suveranităţii Republicii Moldova și a integrităţii ei teritoriale. „Comitetele muncitorești”, batalioanele paramilitare și „gărzile populare” au fost instruite de specialiști militari și înarmate cu echipament modern de către Armata a 14-a, pentru a înlătura cu forţa organele constituţionale ale Republicii Moldova.

Când s-a încheiat faza de înarmare a grupărilor diversioniste și anticonstituţionale, serviciile secrete rusești au organizat un lanţ de provocări menite să ofere pretexte pentru declanșarea războiului. Ceea ce s-a și produs. Chișinăul avea în faţă nu „comitete muncitorești” și nici amazoane, ci o armată uriașă, o armată agresoare, Armata a 14-a a Federaţiei Ruse. Cortina căzuse. Firava Moldovă independentă, fără armată și fără echipament militar, urma să fie strivită, în urma războiului declanșat de Rusia. Combatanţii moldoveni de la interne și batalioanele de voluntari au luptat eroic pe Nistru, salvând Moldova de o nouă ocupaţie rusească. Ei sunt eroii, care cu preţul vieţii lor, v-au dăruit statul, ca voi, indivizi de paie, să fiţi președinţi, deputaţi, miniștri și „nacialnici”.

Dacă voi, dodoniștilor, mai faceţi parte din specia umană, dacă vă mai amintiţi de mamele voastre care v-au născut, dacă mai aveţi o fărâmitură de obraz și de simţire omenească – încetaţi, mizerii ce sunteţi, să mai scuipaţi în poporul care și-a pierdut cei mai buni fii în războiul de apărare a Moldovei, încetaţi, pentru totdeauna, să mai dansaţi cazaciocul pe mormintele eroilor, care s-au jertfit pentru statul, de unde voi, marionete, slugi ghiftuite, scârnăviţi tot ce are mai sfânt Basarabia noastră.

Se apropie ora, când se vor ridica eroii din morminte, dacă cei vii nu știu să-i cinstească și să-i apere. Și atunci, falsificatorilor și vânzătorilor de neam, nu vă mai salvează nici Kozak, nici Rogozin și nici regimul separatist cu tot cu Krasnoselschi al vostru.