"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Tania Popa este o actriță care a făcut carieră în România, după 1994, anul în care a absolvit IATC-ul la București. Născută la Căușeni, în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, și remarcată la Chișinău de Florin Zamfirescu, Tania descoperea tainele actoriei fix în perioada în care, pe Nistru, 300 de combatanți moldoveni își dădeau viața în luptele împotriva separatiștilor pro-ruși, sprijiniți de Armata a XIV-a sovietică a generalului Lebed.
Locul de naștere al Taniei, Căușeni, se află la doar 21 de kilometri de Tighina, orașul în care, pe 19 iunie 1992, moldovenii au fost masacrați de trupele separatiste și sovietice. Prin Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa, Tania nu s-a etalat niciodată cu vreun tricou imprimat cu figurile lui Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz, patrioții moldoveni arestaţi la Tiraspol de militarii Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S. În schimb, clamându-și cu mândrie porecla de ”Tanc Rusesc”, a îmbrăcat o textilă albă, cu chipul lui Putin, la Antena 1, transformându-se în panou publicitar pentru dictatorul rus, chiar în anul în care Chișinăul își plânge morții jertfiți, acum 3 decenii, pe altarul suveranității și integrității naționale.
Gestul Taniei Popa poate fi pe bună dreptate perceput ca o nouă flegmă rusofilă peste memoria miilor de români executați de NKVD peste Prut, între 1940 și 1953. Ca încă o vomă bolșevică peste suferința zecilor de mii de moldoveni deportați în Gulagul acelei Uniunii Sovietice pe care Putin o regretă atât de mult.
Problema acestui episod propagandistic incalificabil nu ar trebui, în mod normal, să fie prea ușor trecută cu vederea, avându-se în vedere memoria națională și tragedia prin care au trecut generații și generații de basarabeni. E vorba de zecile și zecile de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953, în cele trei valuri de strămutări. Câți dintre oamenii ăia au îngrășat pământul stepelor rusești știe, oare stimabila, actriță?
E vorba de cei 3400 de basarabeni uciși de NKVD între 1940 și 1941, la Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, stropiți cu var și aruncați în gropile comune de către cei pe care și azi Putin, omul pentru care Tania Popa s-a transformat în panou de afișaj ambulant, îi numește ”eliberatori” și îi glorifică prin lege, regretând în mod public dispariția ”măreței Uniuni Sovietice”.
E vorba de nimicirea identității românești a Basarabiei de către autoritățile sovietice care, într-un singur an, după raptul teritorial din 1940, au cauzat exodul, arestarea, deportare și asasinarea a 12,23% din populație.
E vorba de 32.000 de oameni condamnați, între 1940 și 1953, pentru faptul că erau români. E vorba de 8.360 români executați sau uciși în timpul interogatoriilor, fără a-i mai pune la socoteală pe cei împușcați pe loc fără judecată.
E vorba de zecile de gropi comune din Chișinău în care au fost descoperite 450 de cadavre de preoți, studenți și elevi de liceu sau muncitori feroviari. E vorba de cele 42 de gropi comune săpate în satul Tatarca, de lângă Odessa, unde au fost îngropați între 3500 și 5000 de oameni ”vinovați” doar pentru faptul că erau români.
E vorba de jumătate de secol de abuz, de chin, de viol, de crimă, de înstrăinare, sovietizare, deznaționalizare, îndobitocire, frig și foame.
Și ar mai fi vorba de multe altele, lucruri pe care basarabeanca Tania Popa ar fi trebuit să le cunoască înainte a se înveșmânta, propagandistic, cu chipul ”Tancului Rusesc” ce, pentru Republica Moldova, este sinonim cu 30 de ani de minciună, manipulare, control și dezinformare...
