De mii de ani, unele popoare, dornice de afirmare, și-au demonstrat „măreția” prin ocuparea teritoriilor străine, teritorii locuite de oameni pașnici. După cotropirea lor, au omorât băștinașii, au prădat, au asimilat. Prin istorie sa-u perindat zeci de imperii, mai mari sau mai mici.
Caracteristic pentru toate este destrămarea lor și trecerea în arhive. Doar unul dintre ele nu se supune acestei legități. Este imperiul rus!
Odată cu ocuparea „Rusiei Kievene”, acesteia i-a fost furat și numele! La 1721 (cu doar 300 de ani în urmă!), Pentru I schimbă denumirea Moscovei în Rusia. La acea vreme, imperiul era în creștere și cucerise suficiente teritorii străine, pornind campania de lichidare a zeci de popoare.
Până în anul 1917, imperiul rus se „crăcise”, deja, pe două continente, distrusese ireversibil zeci de popoare și devenise „jandarmul Europei”.
Lovitura de stat bolșevică din Rusia ar fi trebuit să zdruncine din temelie imperiul și să-l prăbușească. Dar acest lucru nu s-a produs. De ce? Deoarece noii locatari din Kremlin au urmărit doar acapararea puterii, fluturând drapelul bolșevic, dar nu și eliberarea teritoriilor ocupate pe parcursul a sute de ani. Chiar dacă teritoriul i s-a micșorat un pic, imperiul și-a păstrat statutul. Succesorul imperiului rus țarist a devenit imperiul rus sovietic!
Conducerea imperiului rus sovietic niciodată nu s-a împăcat cu această realitate și permanent și-a dorit cotropirea popoarelor care și-au obținut independența. Prima victimă a fost Polonia, care a fost atacată în februarie 1919. Însă, polonezii, dornici de libertate, au ripostat și rezistat în fața cotropitorilor ruși.
Chiar dacă au suferit o înfrângere rușinoasă, imperiul ruso-sovietic a urzit planuri tainice de cotropire, în tandem cu Germania hitleristă și, în anii 1939-40, ocupă din nou Lituania, Letonia, Estonia, precum și părți impunătoare din Finlanda, Polonia și România. Chiar dacă nu a reușit să acapareze tot, imperiul criminal rus s-a înfruptat din sânge nevinovat.
Adevărat că și-a luat revanșa după al Doilea Război Mondial, ocupând, de facto, jumătate din Europa. În teritoriile ocupate și-a impus armata și sistemul criminal comunist. Orice nesupunere a fost înecată în sânge. Detașamentele anticomuniste din România, revolta din 1956 din Ungaria, protestele din 1968 din Cehoslovacia etc.
Istoria se repetă ca o farsă în anul 1991, când imperiul răului se prăbușește din interior, dar din nou parțial. Au reușit să obțină formal independența doar acele popoare care aveau statut de republică unională. Celelalte au rămas în cadrul imperiului rus. Tentativele cecenilor sau ale altor popoare de a se elibera au fost înecate în sânge.
Ce s-a întâmplat cu teritoriul de la est de Prut, ocupat la 28 iunie 1940, eliberat de către Armata Română la 22 iunie 1941 și ocupat iar de către imperiul rus la 23 august 1944?
Populația, pur și simplu, a fost strivită, decimată prin foame organizată, omorâtă prin deportare, otrăvită prin chimizare, deznaționalizată prin rusificare. Moscova a urmărit rusificarea ireversibilă a populației românești de la est de Prut. Printr-o minune acest lucru nu s-a întâmplat, dar consecințele rusificării forțate se resimt și azi.
Revenirea „în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”, a românilor de la est de Prut, urma să se producă în doi pași, similari cu etapele anului 1918: Independența față de imperiul rus și Unirea cu România.
După declararea Independenței, pe data de 27 august 1991, Moscova vigilentă a înmormântat Unirea în tranșeele de la Nistru, declanșând un război nedeclarat, care și azi ține Republica Moldova pe orbita imperiului rus.
S-a împăcat oare Moscova cu ceea ce s-a întâmplat în 1991? NU!
Odată cu înscăunarea odiosului Putin și a camarilei fsb-iste, s-a început a lucra din greu la refacerea imperiului. Nimeni nu a crezut că în secolul 21 ar putea să se întâmple astfel de crime. Poftele imperiale nu au putut fi oprite nici de tratatele internaționale, nici de angajamentele Rusiei, nici de Organizația Națiunilor Unite. Rusia a scuipat pe toate și și-a pus în aplicare planul său criminal.
Nici până azi, Rusia nu și-a respectat angajamentul de la Istanbul, din anul 1999, de retragere a armatei sale de ocupație de pe teritoriul Republicii Moldova.
În august 2008, Rusia atacă Republica Georgia și ocupă o parte din teritoriul ei național. Faptul că ONU a recunoscut frontierele acestui stat independent nu a constituit un impediment pentru Moscova.
În anul 2014, Rusia ocupă teritoriul național al Ucrainei – peninsula Crimeea, regiunile Donețk și Luhansk. Amintesc că în anul 1994, la Budapesta, Rusia, alături de SUA și Marea Britanie s-au angajat să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei, aceasta din urmă renunțând la arsenalul său nuclear. Unul dintre garanți atacă Ucraina și-i ocupă teritoriul! Ceilalți doi iau apă în gură!
O singură frază a lui Putin întrunește toată doctrina militarist-imperialistă a Rusiei: ”Prăbușirea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.”
S-a dezis Putin de această declarație din 2019? Ba bine că nu! El chiar a reiterat-o zilele acestea: „Ce a însemnat disoluția URSS? A însemnat dispariția Rusiei istorice sub numele de URSS”
Iată adevărul! URSS nu a fost nimic altceva decât un paravan pentru imperiul rus – țarist, sovietic, putinist!
Unele minți luminate din Germania au vorbit insistent despre marele pericol, care paște omenirea, odată cu venirea lui Hitler la putere. Au fost auziți? Finalul războiului a fost tragic – 50 000 000 de morți!
Dacă un caporal a reușit să zdruncine din temelii o lume întreagă, de ce nu ar putea să o facă un colonel kgb?
Putin a declarat că Rusia are linii roșii, pe care le va menține, fără a lua în calcul doleanțele altor popoare. Și acest lucru se va întâmpla, dacă lumea civilizată nu va riposta. Trist, dar previzibil.
Care sunt aceste linii roșii? La vest de Rusia este Ucraina. Tendințele ei de a fi parte a NATO și Uniunii Europene nu sunt acceptate de către Putin. Pentru a împiedica Ucraina să meargă pe acest drum, Rusia îi va ocupa o bună parte din teritoriu, și în primul rând partea de sud.
Se va opri Putin la Nistru? Dacă ne luăm după declarațiile sale, atunci frontiera din 1991 a imperiului rus trebuie să fie pe Prut. În aceste condiții, cine sau ce va apăra Republica Moldova? Sau poate că vom flutura la Nistru declarația despre neutralitate? Ea ne va apăra? Neutralitatea R. Moldova este o mare diversiune a Rusiei. Nu în zadar etnicilor ruși din R. Moldova li s-a repetat insistent: „Vî doljnî proderjatsea!” (”Voi trebuie să rezistați!”) Aceasta înseamnă că imperiul se va reface.
Într-o astfel de situație, este capabilă R. Moldova să-și păstreze independența? Știu că mulți vor zâmbi amar, auzind o astfel de întrebare.
Cum ar putea să se salveze românii de la est de Prut?
Făcând cel de-al doilea pas – Unirea cu România, revenind ACASĂ. România înseamnă, în primul rând, umbrela NATO, în al doilea – democrație europeană.
Astăzi, Republica Moldova nu are nicio soluție în fața armatelor rusești, decât Unirea. Dacă nu va fi făcut acest al doilea pas, atunci ne vom trezi din nou în cadrul imperiului răului.
În aer miroase a praf de pușcă, în aer miroase a război, în aer miroase a cizme rusești ocupante. De la Chișinău planurile lui Putin se văd mai clar. Să nu ziceți mai apoi că toți au tăcut, că nimeni nu a simțit că imperiul planifică să se refacă prin sânge nevinovat, prin masacrarea popoarelor și prin război, care se va numi, ca totdeauna, „eliberare”…
(Valentin Dolganiuc, cavaler al Ordinului Republicii, votant al Declarației de Independență față de imperiul rus)