Deși nu ne facem speranțe în acest sens, fiindcă s-ar dovedi deșarte, și nici naivi nu suntem, ar fi mai mult decât indicat ca o viitoare formulă guvernamentală să nu-l mai includă pe Bogdan Aurescu la portofoliul Externelor.
PSD-ist reciclat de Klaus Iohannis, Aurescu s-a remarcat, nu de puține ori, prin tăcere inexplicabilă, în momente esențiale, sau prin adoptarea unor poziții slabe, ezitante, dacă nu de-a dreptul prin eșecuri lamentabile, rușinoase, care aduc prejudicii de imagine României. De notat că Aurescu a înregistrat cele mai jenate eșecuri în relațiile cu maghiarii și rușii, zone în care România nu ar trebui să dea dovadă de amatorism.
Comportamentul lui Aurescu a fost puțin spus incredibil la Summitul privind lansarea platformei internaționale pentru Crimeea. Deși erau prezenți și el, și premierul Florin Cîțu, niciunul dintre ei nu a avut absolut nimic de zis după ce președintele Ungariei a găsit de cuviință să compare ocuparea ilegală a Crimeii de către Rusia cu Tratatul de la Trianon. O poziție foarte slabă a venit mult mai târziu, la început diseminată pe surse, ceea ce spune totul despre fermitatea și viteza de reacție a diplomatului umflat cu pompa. La Cîțu n-am fi avut nici cea mai mica așteptare, se gândea numai la președinția PNL și la refacerea USL.
Bogdan Aurescu are aceeași atitudine lașă și în relațiile cu rușii. Ambasadorul Federației Ruse la București – notoriul antiromân Valery Kuzmin – s-a remarcat de-a lungul ultimilor doi ani prin cele mai purulente gesturi și insulte la adresa României și a românilor, însă Aurescu nu a fost capabil să-l taxeze niciodată pe măsură, deși asta ar trebui să stea în fișa postului său călduț, bine remunerat și cu vizibilitate.
Exact aceeași atitudine lașă, evazivă și diletantă o are și cu privire la adevăratele probleme ale Basarabiei. Emite doar declarații generale și lipsite de conținut, nivelul relațiilor București-Chișinău fiind diminuat, în pofida schimbării de regim din R.Moldova, la nivelul unuia dintre două state din lumea a treia (lipsite de orice relevanță internațională).
Uitați-vă doar la bugetul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, în special la cel destinat R.Moldova, și veți înțelege cât de superficial e Bogdan Aurescu și cât de imposibil este ca el să trateze cu succes vreo problemă, oricare, de dincolo de Prut. Pe de altă parte, același Aurescu a susținut la Chișinău forțe pro-europene, dar nu le-a acordat nici cea mai mica susținere (măcar declarativă) unioniștilor, pro-românilor, atitudine care iarăși spune foarte multe.
Având în vedere aceste ”virtuți diplomatice” ale unui politruc atât de mic, la propriu și la figurat, avertizăm că Bogdan Aurescu reprezintă o povară și o frână pentru o diplomație combativă, care să promoveze cu adevărat interesele naționale ale României. El e doar o sculă docilă și compromisă a șefului de la Cotroceni, le fel de slugarnic fiind și în trecut, când îngenunchea pe la alte porți.
Ar fi cazul ca Aurescu să nu mai fie parașutat decident la Externe, dacă dorim ca Bucureștiul să poată dezvolta o relație sănătoasă cu Chișinăul, întrucât R.Moldova trebuie să reprezinte principala problemă de politică externă a României.