Carnea de om (rețete canibale)

Poate fi mâncată crudă, precum un biftec tartar, pregătit cu un ou al bârfei, cu castraveții murați ai lehamitei, cu muștarul indignării, ceapa victimizării, sarea și piperul regretului după normalitate, cu alte ingrediente, dar mai ales cu un tabasco aprig al principialității arzătoare. 

La fel de bine, poate fi fiartă la focul mic al șantajului, în oala mare a bulei de pe internet, în grupuri de aceeași părere, servită apoi cu hreanul combativității care, cum altfel?, îți iese la propriu pe nas. 

Desigur, poate fi și prăjită, de regulă medium, pe grătarul dorinței de răzbunare, alături de cartofii banalității și salata inutilității. 

Poate fi tocată, mai fin sau mai mare, umplând sarmalele părerii de sine sau, alături de alte măruntaie, poate intra în compoziția drobului sărbătorii victoriei asupra celuilalt, uitând de tine, adevăratul câmp de bătaie. 

La fel de bine, se poate face un aspic împreună cu morcovii băgării în seamă și usturoiul calomniei, la urmă decorând cu pătrunjelul nevinovăției mimate. 

În continuare, putem face cârnați, mai lungi sau mai scurți, îmbrăcați în intestinul nesimțirii, afumați apoi în iadul suspiciunii. 

În fine, se poate pune la uscat în pivnița ignoranței, tăind apoi, cu un cuțit lung și îngust, felii din șunca tembelismului și puse pe platoul reușitei în viață. 

Să nu uit: se poate face inclusiv o saltă de boeuf, pardon: de om, marcând comuniunea toxică a plăcerii statului împreună. 

Cât despre jumări, ce să mai spun? În untura mediocrității, bucățelele pot fi scoase repede, mai ales când vin musafirii neașteptați, dar altminteri foarte dragi, ai ticăloșiei. 

Este mereu practic și gustos să ai la îndemână un om. Așa ești sigur că nu o să fii tu cel tăiat, cum nici poftele nu or să fie tăiate, nici defectele degresate și nici emoțiile curățate. În această tradiție culinară, bucuria rezidă în faptul că altul se află în farfurie. După țuica mitocăniei și aperolul snobismului de cartier, se poate trece la masă. 

Să nu uitați de ridichile informațiilor sigure, de roșiile acelea mici ale certitudinilor. O să aveți astfel o groază de subiecte de discuție, până dimineață. Da, la desert, pentru a ușura stomacul moral, un sorbet de lămâie îngrețoșată sau o înghețată de vanilie deloc vanitoasă vă vor asigura o digestie potrivită. Și o defecație diamantină.

Poftă bună!

P.S. (personal): Canibalilor vegetarieni le recomand doar ”mărul lui Adam”.