Oriunde se afla, păstra în chipul și ochii săi frumusețea Deltei Dunării și a întregii Românii. Avea o bunătate înnăscută, care emana căldură asupra oamenilor din preajmă și îi predispunea spre vorba sinceră, cumsecădenie și corectitudine.
În cele câteva întâlniri cu marele sportiv român și mondial avute la AJTR, mă impresiona că El avea talentul foarte rar să spună atât de multe, tăcând. Probabil, moștenise tăcerea de la apele Dunării, de la Deltă, de la oamenii Naturii, învăluiți de împărăția păpurișurilor, a păsărilor și peștilor. Fără să vorbească, te îmbrățișa cu privirea, emana surâsul copilului din somn și te lăsa să-i zărești lumina din suflet. Aproape că era imposibil să nu-l îndrăgești de la prima întâlnire.
Știa că sunt din Basarabia și când îmi strângea mâna parcă își cerea iertare.
Simțeam cât de mult iubește România și, la fel simțeam, că în această dragoste neafișată, sinceră, încăpea toată Basarabia istorică și tot neamul românesc.
I-am spus, într-o discuție de la începuturi, că ne dorim mult să-l vedem vâslind pe apele Nistrului. A zâmbit ca un înțelept, a mulțumit pentru invitație și a răspuns: -- îmi doresc și eu să vâslesc pe Nistru. O să vin în curând, când o să fim împreună!
Încă, până a porni în călătoria spre veșnicie, reconfirm bucuria de a te fi cunoscut. Ai reușit, de unul singur, să ridici icoana unui popor, de la egal la egal, în rând cu icoana României pe care ai servit-o cu mare dragoste, mândrie și demnitate.
Nu am de unde să știu ce poți lua spre tărâmurile veșnice, dar dacă ți se va îngădui, ia cu tine dragostea noastră, dragostea pe care ți-o poartă întregul neam românesc. Și cum ți-am mai spus: chiar dacă ne-a despărțit o frontieră artificială, Basarabia te-a prețuit și te-a iubit ca pe fiul ei.
Pe ce ape, râuri și delte din ceruri vei vâsli, dragul nostru Ivan Pațaichin?!
P.S. „Întotdeauna m-am simţit onorat să port tricolorul pe pieptul meu, întotdeauna am fost mândru că sunt român, de fiecare dată am avut senzaţia că sunt român cu adevărat. Chiar la Olimpiada de la Moscova, unde eu vorbeam limba rusă perfect, la conferinţa de presă am cerut interpret şi foarte mulţi ruşi s-au supărat pe mine şi mi-au zis că tu vorbeşti (limba rusă - n.r.). Da, dar eu sunt român şi reprezint România. România este frumoasă, după mine, România este o ţară frumoasă, cu oameni deosebiţi". (Ivan Pațaichin)