Esența conflictului transnistrean

Komsomolka din Chișinău îi ia interviu unui anume Vladimir Jarihin, vice-director al „Institutului statelor CSI”, cel mai probabil vreo organizație din asta de soft-power rusesc. Anyway. 

Și e întrebat ăsta:

„- Transnistria e chiar o problemă internă a R.Moldova (așa cum a zis Kozak mai ieri la Chișinău - n.m.)? Dar acolo sunt mii de cetățeni cu pașapoarte rusești, există și pacificatorii ruși...

- Chișinăul și Tiraspolul chiar trebuie să se înțeleagă între ei. Pînă nu se înțeleg, pacificatorii noștri vor rămîne acolo. Aceasta a fost mereu poziția Rusiei. Suntem gata să-i retragem în orice moment. Nu există în lumea asta un conflict care să fie atît de aproape de reglementare. 

- Ca conflictul transnistrean?

- Da. Acesta este obiectiv vorbind gata de a fi rezolvat. 

- Dar ce încurcă rezolvării acestui conflict?

- E nevoie de voință politică și o poziție clară a conducerii moldovenești în privința independenței Moldovei. 

- Este suficient?

- Conflictul a avut o singură cauză. La vremea aceea conducerea Moldovei se orienta spre România, iar conducerea Transnistriei nu dorea acest lucru. Atît! Alte motive de divergență nu au fost. Legendele precum că la Tiraspol se construiește comunismul sau socialismul - sunt prostii. Pe ambele maluri e capitalism. Și singurul lucru care rămîne de recunoscut: Moldova unificată trebuie să fie neutră. Să nu fie atrasă în NATO.

- Și cu depozitele de armament expirat ce e de făcut? A rămas mult acolo.

- Soluții există - construcția unei fabrici care să folosească rezervele de armament și să le distrugă prin topire. Acele depozite sunt de pe timpul Pactului de la Varșovia...”

Ceea ce spun rușii seamănă extrem de mult cu ce vă spune tot de vreo 25 de ani clasa politică și ong-istică moldovenească: paporul maldavinesc de pe ambele maluri ale Nistrului nu a avut și n-are altă pricină de divergență decît chestiunea identitară a unirii sau nu cu România. 

Ceea ce vă spun rușii cu gura plină, o spun alde ong-iștii cu jumătate de gură: paporul maldavinesc trebuie să-și ia dosfidania de la ideea unirii, ca prin aceasta să (re)creeze premise pentru ”reglementarea conflictului transnistrean”: ca să fie ”reglementat conflictul” transnistrenii trebuie asigurați că:

1. Moldova nu se unește cu România

2. Nu intră în NATO

3. De fapt e același lucru, pentru că Unirea cu România înseamnă accederea în instituțiile euro-atlantice. 

Zic și eu ca rusul ăsta: Atît! Vseo!

Aceasta este esența ”rezolvării confictului transnistrean”: moldovenii să continue să-și renege identitatea lor românească și să înceteze să militeze, chiar și în timida măsură în care o fac, pentru reunirea cu România. 

”Rezolvarea” conflictului transnistrean, într-un sens sau altul, asta înseamnă: ori suntem români și ne îndreptăm spre România, dar asta înseamnă renunțarea la Transnistria. Ori renunțăm la românitatea noastră ca să acomodăm o Transnistrie care nu ne împărtășește identitatea.

Miza rușilor e ca la Chișinău să nu ajungă la putere români unioniști care împărtășesc perspectiva de renunțare la o obsesie teritorială stupidă, cum este „reîntregirea țării cu Transnistria”, de dragul salvării identității românilor basarabeni. 

Miza rușilor e ca la Chișinău să ajungă la putere MOLDOVENIȘTI, care sunt – exact ca și rușii INTERESAȚI de ”rezolvarea conflictului transnistrean” cu scopul suprem al MENȚINERII statului independent (de România) R.Moldova. 

Ceea ce s-a și întîmplat. 

Kaneț!