Din nou despre Ochiul-al-treilea al Basarabiei

Articolul „Ochiul al treilea al Basarabiei”, pe care l-am închinat fratelui de credință românească de la „Literatura și Arta” Nicolae Dabija, generează diferite puncte de vedere și interpretări. Ceea ce e foarte bine și necesar. În spațiul public dominat de nimicuri politice, subiecte periferice și de povești private, ne lipsește atât de mult dezbaterea ideilor care, în cele din urmă, naște gândirea și contribuie la oxigenarea mentalităților colective și la orientarea lor spre înălțarea spirituală.

Ion Mărgineanu, bunul meu coleg din Primul Parlament, îmi scrie următoarele pe FB: 

„Am tradus acest poem în limba germană. Mi-a plăcut mesajul. Din păcate nu mă pot împăca cu expresia ochiului al treilea, or mesajul poeziei ține mai mult de Ochiul de veghe. Domnule Reniță! Luminează-mă de oi avea sau nu dreptate.”

Dragă Ion, 

Când a fost gândit și lansat în anul 1975, Ochiul al treilea urma să vadă lucrurile interzise, ascunse de regimul de ocupație. Evident, e mai mult decât ochiul de veghe, e mai mult decât ochiul poetic -- e ochiul care vede drama Basarabiei și le spune fraților săi, că dincolo de realitățile născocite de „eliberatori”, se vede jertfa de sânge a milioane de moldoveni din GULAG-ul ruso-sovietic, care își apără ființa națională în cele mai diverse forme, de la păstrarea limbii române până la trăirea poetică și perpetuarea tradițiilor seculare din localitățile rurale. Nicolae Dabija spune foarte clar că ceea ce vedem ieri-astăzi, doar mâine va fi cu adevărat („Dar ce-am văzut cu ochiu-al-treilea ieri/ va fi doar mâine cu adevărat.”) . Adică, Basarabia „mută și oarbă”, văzuse ororile foametei organizate, a deportărilor staliniste, a rusificării și asimilării moldovenilor, dar „ceea ce văzuse ieri a ajuns adevăr și realitate cam pentru toți, abia astăzi sau începând cu anii 1986-1991. Ochiul al treilea ne-a păstrat văzul normal, în timp ce ochii de împrumut, montați în locul celor dăruiți de Dumnezeu, ne arătau o lume născocită de propaganda moscovită, o realitate odioasă cântată de ideologii regimului și de foarte mulți moldoveni rusificați. 

Îmi permit să afirm că „Ochiul al treilea” a fost deopotrivă un manifest poetic și un program politic înveșmântat în vibrații lirice și ideatice.