EXCLUSIV Investigație: Frumoasele și bănoasele prietenii ale ASTALDI cu CNAIR, Neaga și ministrul Drulă în problema podului de la Brăila. Denunțurile respectabilului domn Canino

Pier Luca Canino şi Dragoş Eugen Burlan, minţile luminate din conducerea ASTALDI România, au reuşit să îşi facă destui prieteni sus-puşi în Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cu scopul de a controla tot ce se întâmplă în companie. Susținătoarea principală a celor doi capi de la ASTALDI este chiar directoarea generală, Mariana Ioniţă. 

Aşa se explică de ce CNAIR este aproape inertă în relaţia cu ASTALDI, când vine vorba de tragerea la răspundere a societăţii pentru problemele cauzate în contractele de infrastructură rutieră pe care le derulează. Tot aşa se explică şi de ce CNAIR a ieşit public, prin comunicate de presă, cu mesaje trunchiate, incomplete sau chiar eronate după mediatizarea problemelor de la construcţia podului de peste Dunăre de la Brăila. 

Probleme precum refuzul ASTALDI de a prezenta o documentaţie tehnică completă, aşa cum prevăd normele legale sau modificarea constantă a proiectului în baza unor dispoziţii de şantier pentru eficientizarea costurilor, chiar cu riscul afectării calităţii lucrării, trec neobservate de către responsabilii din CNAIR. 

Infiltrațiile

Avem un exemplu elocvent, s-au constat infiltraţii în blocurile de ancorare ale podului (structuri care ar trebui să fie complet uscate, pentru a preveni apariţia coroziunii în cabluri). 

Deși infiltrațiile reprezintă o problemă cu efecte în timp asupra rezistenței podului, acestea au fost tratate după ureche de ASTALDI. 

Specialiștii italieni au pus spumă poliuretanică (da, ca la tâmplăria termopan), soluţie pentru care constructorul a primit abia după vreo două luni de la executare aprobarea consultantului din proiect, compania Metroul SA. 

Specialiștii consultantului s-au dovedit a fi foarte amabili și au acceptat un simulacru de expertiză. Canino şi Burlan îi mulţumesc zilnic prietenului Narcis Neaga, consilierul directorului METROUL SA, pentru buna consultanţă acordată în sprijinul intereselor ASTALDI.

ASTALDI face tot posibilul să muşamalizeze toate aceste problemele de la șantierele sale, dar din comunicarea publică a antreprenorului italian pare a fi o victimă. Ieșirile publice au ca subiect nenumăratele revendicări pe care le formulează în contractele în care este angrenat. Unele probleme există dar altele sunt inventate doar pentru a-şi dubla, dacă s-ar putea, profiturile.

Societatea italiană nu refuză nicio oportunitate pentru a-şi asigura şansele de câştig a revendicărilor. Aşa se face că avocaţii ASTALDI invocă în şedinţele din instanţă, în care se judecă revendicarea cu privire la asigurarea verificatorilor de proiect de către CNAIR, chiar punctele de vedere şi poziţia lui Cătălin Drulă din vremea în care actualul ministru al Transporturilor era membru al Asociaţiei Pro Infrastructura. 

Amintim că Drulă a acuzat constant prin vocea ONG-ului că toată vina pentru litigiile pierdute cu Astaldi îi aparţine companiei de stat CNAIR – detalii AICI. 

De altfel, potrivit surselor Podul.ro, prin Ministerul Transporturilor se vehiculează că Pier Luca Canino şi Dragoş Eugen Burlan au dezvoltat o prietenie frumoasă cu actualul ministru Cătălin Drulă, care, din acest motiv, refuză cu desăvârşire să accepte că sunt probleme în contractele prietenilor italieni, rămânând astfel probabil ultimul român care nu ştie despre acestea. 

Nu e de mirare aşadar că, în România, lucrurile stau bine doar pe „hârtia” presei plătită de antreprenori, în timp ce în şantiere se înregistrează probleme cu duiumul şi întârzieri de ani.

Tocmai din acest motiv credem că la fel cum lira italiană a încetat să mai existe, şi statul român ar trebui să înceteze în a mai promova oameni de o moralitate îndoielnică, precum Mariana Ioniţă sau Cătălin Drulă, care se lasă influenţaţi de constructori şi muşamalizează problemele grave ale acestora, doar pentru glorificarea imaginii proprii în faţa unui auditoriu dezinteresat, dezamăgit de tiparul funcţionarului public român şi mult prea apăsat de grijile vieţii cotidiene.

Cine sunt Pier Luca Canino şi Dragoş Burlan

Dincolo de a fi artizanul strategiei ASTALDI de a acţiona în judecată CNAIR şi a cere bani suplimentari pe lucrări făcute prost, adică cu economii în dreptul italienilor (ne aducem aminte de acoperişul stadionului Lia Manoliu, care nu ştim dacă funcţionează nici acum, Metroul M5, DN 79 sau VO Constanţa – şi nu uităm de Podul Brăila!), Pier Luca Canino a tot făcut echilibristică cu denunţarea propriilor şpăgi date în numele ASTALDI.

Adică, domnul Canino dă şpagă (ca să ia contracte sau ca să-şi majoreze profitul prin suplimentări fictive), dar după ce se vede cu sacii în căruţă, îi denunţă pe cei cărora le-a dat şpagă şi obţine clemenţa procurorilor. 

Uite aşa, italianul rămâne şi cu banii luaţi în plus pe proiecte şi cu libertatea, iar proiectele se fac prost sau chiar nu se finalizează – să nu uităm de DN 79, la care CNAIR nici nu se gândeşte să dea certificat negativ.

Ca să înţelegem că practica domnului Canino este o strategie bine pusă la punct şi nu o excepţie în care săracul ar fi fost victima unui funcţionar obscur, merită să ne uităm la cum a folosit Pier Luca Canino arma denunţului după ce a dat şpăgi, din proprie iniţiativă, pe la câțiva miniştri ai Transporturilor şi nu numai.

În 2009, un rechizitoriu al DNA semnala că, prin intermediul lui Mihai Adrian Ionescu, fost director general adjunct al Direcţiei de Coordonare şi Monitorizare Autostrăzi din cadrul Ministerului Transporturilor și consilier al fostului ministru de resort, Radu Berceanu, Pier Luca Canino s-a înţeles cu Marin Anton, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, asupra unui comision de 3,5% din valoarea cu care urma să se suplimenteze contractul pentru modernizarea Aeroportului Internaţional Henri Coandă în valoare de 650 de milioane de lei. 

Mai pe româneşte, directorul ASTALDI România, Pier Luca Canino i-a dat o şpagă de 22.760.654 de lei fostului secretar de stat al lui Radu Berceanu, Marin Anton, pentru a aviza documentaţia privind obiectivul de investiţii ”Dezvoltare şi Modernizare Aeroport Internaţional Bucureşti – Otopeni”. E vorba de nota de fundamentare şi proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici reactualizaţi ai obiectivului de investiţii menţionat, precum şi aprobarea continuării lucrărilor şi a finanţării obiectivului respectiv.

Suma de bani a fost primită de Marin Anton prin intermediul unei societăţi comerciale (VVTC EURO-CONSTRUCT SRL) unde acesta avea calitatea de asociat, ASTALDI şi societatea respectivă încheind un contract de subantrepriză.

Conform datelor publicate de newsonline, rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată Marin Anton, procurorii DNA au dispus, în același dosar, o soluție de clasare față de compania italiană ASTALDI pentru acuzația de evaziune fiscală, reprezentând înregistrarea în contabilitatea companiei a unor cheltuieli fictive de 22.760.654 de lei. Procurorul de caz, Adi Mircea, a explicat că banii au reprezentat, de fapt, mita pentru Marin Anton, dispunând clasarea pentru că evaziunea nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege.

Deci domnul Canino a propus! (nu i-a fost cerut) un comision, adică o şpagă unui secretar de stat, a înregistrat fictiv în contabilitatea ASTALDI şpaga, dar dacă a colaborat cu procurorii când l-au dovedit, judecătorul pedepseşte doar pe cel ce a primit mita nu şi pe cel ce a provocat-o şi a dat-o!

În 2012, ASTALDI România, condusă tot de Pier Luca Canino, a acordat ”comisioane” de 2 milioane de euro către Mihaela Vasilica Szechely (la momentul respectiv consiliera ministrului Transporturilor, Ovidiu Silaghi), cu scopul de a face prioritar plăţi de 15 milioane de euro pentru ASTALDI România, care reabilitase magistrala 800 de cale ferată Bucureşti-Constanţa. Tronsonul nu este finalizat nici acum?! Banii ar fi fost plătiţi de compania ASTALDI către TEAM DELTA PROIECT SRL.

De fapt, aici caracatiţa are mai multe tentacule şi se duce şi mai sus.

TEAM DELTA PROIECT SRL a fost doar o verigă dintr-o suveică întreagă de firme, prin care ASTALDI se pare că a virat mai multe sume de bani către decidenţi înalţi în stat, precum Victor Ponta, Ovidiu Silaghi sau Radu Berceanu.

DNA s-a sesizat din oficiu în 2016, ca urmare a unei cereri de comisie rogatorie internațională pasivă formulată de judecătorul de instrucție al Tribunalului de primă instanță (Arondismentul Bruxelles, Belgia), într-un dosar penal în care se efectuau cercetări asupra unor infracţiuni de corupție, spălare de bani, fals în înscrisuri și uz de fals, abuz de bunuri sociale.

Conform DNA, TEAM DELTA PROIECT SRL, alături de celelalte societăţi, figura ca furnizor al societăților SPRL ENSEMBLE INTERNATIONAL CONSULTING GROUP (ENSEMBLE ICG) și SPRL EBLE, ambele cu sediul în Bruxelles/Belgia, ambele investigate de autorităţile belgiene.

Potrivit rechizitoriului DNA, în acte, cele două firme din Belgia erau conduse de cetățeanul italian Domenico Lo Jucco, dar în realitate erau controlate de Mario La Sala, ”acesta din urmă având mandat pe conturile societăților, deși teoretic nu avea nicio calitate oficială în aceste firme”.

La aproape un an de zile de la sesizarea din oficiu a DNA şi la mult mai mult de atât de la debutul anchetei autorităţilor belgiene, Pier Luca Canino a recurs la metoda utilizată deja: denunţul. Acest denunţ a fost conexat la dosarul din 2017 al DNA, constituit ca urmare a sesizării făcute de autoritățile din Belgia. Astfel a scăpat Canino basma curată după ce a dat şpagă!

Şi mai interesant este că, după ce am aflat conexiunile ASTALDI la nivel înalt, în perioada 2015-2016 (înainte de înregistrarea dosarului penal de la DNA), ASTALDI SPA SUCURSALA, Gheorghe Petrașcu și TEAM DELTA PROIECT au făcut obiectul unui control fiscal al ANAF, instituţie care nu a găsit nimic în neregulă. 

Totuși, investigațiile efectuate de-a lungul controlului fiscal au stabilit că, în perioada 2012-2013, în conturile SPRL ENSEMBLE ICG și SPRL EBLE (care, deşi prestau servicii, nu aveau personal angajat, iar din luna decembrie 2012 nu își mai publicau conturile anuale și nu mai completau declarația de impozit pe societate) au fost virate sume ”importante” din conturile societății TEAM DELTA PROJECT SRL.

Aceste operațiuni au fost urmate de virarea unor sume în conturile persoanei fizice Mario La Sala sau ale societăților PHOENIX MEDIA SRL, MEDIA CONCEPT STORE SRL, UNITED MEDIA SRL, ATELIER INTERIOR SRL ȘI ERRE 2 INTERNATIONAL SRL.

EBLE SPRL a efectuat către societăți din România plăți reprezentând contravaloarea unor servicii de publicitate pentru campania electorală ocazionată de alegerile parlamentare din 2012, beneficiar al acestor servicii fiind USL.

Roberto Pasquale Favino (soţul Mihaelei Vasilica Szechely) era asociat şi administrator în fapt al TEAM DELTA PROIECT, iar Alexandra Mocanu, administrator de drept.

Ca asociat al TEAM DELTA PROIECT SRL este indicată şi societatea ENSEMBLE INTERNAȚIONAL CONSULTING GROUP SPRL din Belgia.

Roberto Pasquale Favino, Mihaela Vasilica Szechely, Alexandra Mocanu, Mario La Sala şi TEAM DELTA PROIECT SRL au fost trimişi în judecată la 02.07.2020.

Hop și Ponta!

Potrivit realitatea.net, Pier Luca Canino s-ar fi întâlnit în Italia cu fostul premier Victor Ponta, după ce autorităţile belgiene au început investigația în acest caz, cei doi ”punându-și de acord denunțul”.

Autoritățile belgiene au presupus că cele două societăți au fost constituite, preluate și/sau folosite de cetățeni italieni cu funcții politice în scopul de a facilita încheierea unor contracte pentru șantiere din România pentru societăți importante și să încaseze comisioane rezultând din încheierea contractelor. Totodată, autorităţile belgiene apreciau că existau ”indicii de spălare de capitaluri provenind din corupție”.

Personajul principal în acest dosar este consultantul italian Mario La Sala, prezentat în presă drept ”prieten” al fostului ministru al Transporturilor Ovidiu Silaghi, şi consilier al fostului europarlamentar italian Giovanni La Via, din partea partidului Forza Italia al fostului premier Silvio Berlusconi;

Potrivit realitatea.net, ”Victor Ponta îl cunoaștea pe Giovanni La Via și s-ar fi întâlnit cu acesta în Italia”. Fostul premier a negat însă informațiile dezvăluite de postul de televiziune.

Se pare că domnul Canino nu face discriminări de culoare politică când vine vorba de influența sa pe lângă miniştri ai Transporturilor sau de prim-miniştri din Guvernul României. Poate din acest motiv prin Ministerul Transporturilor umblă vorba că ASTALDI are conexiuni la toate vârfurile politicii românești şi din cauza asta le tremură mâna tuturor angajaţilor CNAIR când trebuie să sancţioneze ASTALDI.

Între 2010-2014, Pier Luca Canino i-a dat în folosinţă un autoturism Lancia  lui Mădălin Dumitru, care era pe atunci director al Direcției Generale Infrastructură și Servicii Publice din cadrul Primăriei Generale a Municipiului București pentru a asigura confirmarea situaţiilor de lucrări şi efectuarea plăţilor restante.

ASTALDI a închiriat autoturismul respectiv de la Auto Perugia contra sumei de 500 de euro/ lună şi a plătit, pe parcursul celor trei ani, suma de aproximativ 18.000 de euro, fără TVA.

Deci Canino i-a dat o Lancia lui Dumitru pentru a-i face plăţile la lucrările de la Pasajul Basarab. Se pune întrebarea de ce i-a dat şpaga directorului Primăriei dacă situaţiile de lucrări erau corecte, mai ales că ASTALDI se foloseşte de orice motiv pentru a acţiona în judecată statul român şi a-i cere bani.

De fapt Pier Luca Canino are ca modus operandi metoda şpagii dată directorilor şi secretarilor de stat cu scopul de a încasa bani peste valoarea contractuală. Din păcate ASTALDI face lucrări de mântuială, apoi dă în judecată companiile româneşti, după care, dacă e prins cu vreo faptă penală, dă cu pâra la procurori ca să scape basma curată.

Toate matrapazlâcurile astea le face pentru că se simte puternic, că a ”sponsorizat” nişte oameni care au ajuns în poziţii cheie pentru a proteja interesele sponsorului ASTALDI. Exemplele le-am dat anterior – Victor Ponta, Ovidiu Silaghi sau Radu Berceanu.

Înainte de a fi director ASTALDI România, Dragoş Burlan a fost director general adjunct al Societăţii de Construcţii CCCF Bucureşti SA. 

Din această calitate, în 2006, domnul Burlan a fost anchetat de către Departamentul de Luptă Antifraudă/DLAF din cadrul Guvernului României pentru posibile fraude cu fonduri europene. Firma, condusă și de Burlan, contractantă a execuţiei lucrărilor de infrastructură pentru ”Centrul de testare feroviară” de la Făurei, în valoare de peste 10 milioane de euro, a fost acuzată că a folosit în alte scopuri avansul în valoare de 1.120.904 euro, alocat integral din fonduri comunitare.

Dosarul s-a finalizat prin trimiterea în judecată şi privea contractul de lucrări, în valoare de aproximativ 7,5 milioane de euro, finanţat prin fonduri PHARE (câştigat de CCCF Bucureşti SA în noiembrie 2003), având ca obiect implementarea proiectului ”Îmbunătăţirea siguranţei feroviare prin modernizarea centrului feroviar român de testare” şi modernizarea Centrului de testare feroviară de la Făurei, beneficiarul fiind Autoritatea Feroviară Română.

Conform rechizitoriului întocmit la 28.12.2009 de procurorii DNA, Burlan Dragoş-Eugen a fost acuzat că ar fi schimbat destinaţia fondurilor PHARE în valoare de 1.120.904 euro, acordate cu titlul de ”mobilizare de şantier” utilizându-le în alte scopuri decât cele pentru care au fost încasate. În fapt, Burlan a direcționat banii către alte cheltuieli ale firmei precum acoperirea unor credite comerciale, plată chirii, datorii către furnizori. El, în calitate de director general adjunct al CCCF Bucureşti SA, a mai fost acuzat de utilizarea de documente cu un caracter inexact şi incomplet, în scopul decontării pe nedrept a sumei de 404.157,53 de euro, care atestau, în mod fictiv, executarea în proporţie de 100% a lucrărilor de modernizare a Centrului de testare feroviară Făurei, o parte din documente fiind întocmite în fals de Marius Călburean. 

În data de 21.10.2013, Curtea de Apel Bucureşti i-a achitat pe Burlan Dragoş-Eugen şi Marius Călburean (acuzat de complicitate) în dosarul în care au fost acuzați de infracţiuni contra intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.