"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
CCR decidea marți, 8 iunie, cu majoritate de 7 la 2, că SIIJ este constituțională. Hotărârea a venit la doar o zi după ce Curtea de Apel Pitești a stabilit că Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție nu este justificată de imperative obiective și verificabile. Totodată, CAP hotărâse că SIIJ nu este însoțită de garanții care să înlăture orice risc ca această unitate de parchet să fie folosită ca instrument de control politic. Sentința a fost dată de CAP în baza unei hotărâri a CJUE. Curtea de Justiție a Uniunii Europene se pronunțase pe 18 mai în legătură cu înființarea SIIJ. CJUE a stabilit că "revine instanțelor naționale sarcina de a verifica" dacă reforma care a condus în România la înființarea SIIJ "nu este de natură să facă secția menționată permeabilă la influențe exterioare". (mai multe detalii AICI în legătură cu sentința dată de CAP)
Pe această speță, Curtea Constituțională a atras atenția într-un comunicat că judecătorii de la instanțele ordinare de judecată nu pot aplica decizia dată de CJUE în detrimentul hotărârilor CCR. (consultați AICI comunicatul complet)
În acest context, 25 de organizații civice din România și Diaspora au solicitat demisia membrilor CCR care au girat decizia la care am făcut referire mai sus, întrucât, printre altele, le-au interzis judecătorilor de la instanțele ordinare să aplice dreptul european, deși chestiunile prevăzute de Rapoartele MCV sunt obligatorii.
Redăm comunicatul organizațiilor civice:
"25 de organizaţii solicită demisia membrilor CCR
24 de organizaţii din România şi străinătate se alătură demersului asociaţiei Iniţiativa pentru o Cultură Democratică Europeană şi solicită demisia membrilor CCR care au adoptat decizia prin care interzic judecătorilor români să constate încălcarea dreptului european cu privire la Secţia specială de anchetat magistraţii.
Decizia CCR din data de 8 iunie 2021 a bulversat lumea juridică. Curtea Constituţională refuză să respecte hotărârea CJUE din data de 18 mai 2021 care consacră obligativitatea pentru statul român de a pune în aplicare recomandările din cadrul Rapoartelor MCV, printre care şi desfiinţarea Secţiei speciale. CCR impune judecătorilor naţionali ca, din moment ce a fost decisă în România constituţionalitatea înfiinţării Secţiei speciale, ei să nu poată aplica direct dreptul european care se opune în mod clar unei astfel de Secţii.
Semnatarii demersului constată că decizia CCR contravine jurisprudenţei constante a CJUE potrivit căreia judecătorul naţional este primul judecător european, iar acest rol nu poate fi interzis de nicio autoritate, lege sau practică, chiar dacă este vorba de o curte constituţională.
Cele 24 de organizaţii sunt cunoscute asociaţii şi grupuri civice militante pentru valorile europene precum democraţie, stat de drept, anticorupţie şi independenţa justiţiei:
Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie, prin Lucian Checheriţă;
Asociaţia Freedom House Bucureşti, prin Cristina Guseth;
Asociaţia RESET, prin Daniela Mitrofan;
#activAG Piteşti, prin Traian Paparete;
#Rezist Milano, prin Cătălin Lazăr;
#Ștafeta Steagului European, prin Maria Elena Vanghelatou;
#Acord Diaspora, prin Gabriel Ursescu;
#Rezist Dublin, prin Alexandru Gheorghe;
#Rezist Iași, prin Anca Cornelia Aradei;
Asociația Bihorul Civic, prin Vasile Dumitriu;
#Voluntari în Europa, prin Adriana Mureșan;
#Mişcarea Civică Diaspora Austria, prin Claudia Zotlterer-Vlad;
#Diaspora Milano, prin Miron Alin Stănescu;
Asociaţia Oradea Civică 017, prin Cosmin Burdasiu;
#Diaspora Franţa solidară cu România, prin Mihaela Mihai;
#Canada Save Roșia, prin Eugen Melinte;
#Un timbru pentru dreptate, prin Octavian Stângă;
#Cetățean implicat, prin George Macarie;
Asociația ACREMIS, prin George Macarie;
#Rezist Galați, prin Magdalena Daniela Bolocan;
Iniţiativa România, prin Diana Maria Voicu;
#Corupţia Ucide, prin Angelica Şerban;
Asociaţia Geeks for Democracy, prin Raluca Paraschiv;
#Rezistenţa, prin Marian Rădună".
Asociația Iniţiativa pentru o Cultură Democratică Europeană, reprezentată prin judecătorul Cristi Danileț, a demontat sistematic comunicatul CCR și a semnalat că ultima decizie a Curții Constituționale aruncă afară România din UE.
Comunicatul ICDE: "ICDE solicită demisia membrilor CCR care aruncă afară România din Uniunea Europeană
În timp ce Comisia Europeană critică România pentru reformele în domeniile justiție și anticorupție, Curtea Constituțională a României a decis să nu respecte dreptul european și a ordonat același lucru judecătorilor români.
Pe data de 8 iunie 2021, Comisia Europeană a dat publicității Raportul din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Comisia a atras atenția României că, grație Hotărârii Curții de Justiție a UE din data de 18 mai 2021, România are o direcție clară a reformelor: trebuie să respecte dreptul UE și să pună în aplicare recomandările din cadrul MCV pentru atingerea obiectivelor convenite cu prilejul aderării.
Or, acum trei săptămâni, CJUE a decis că înființarea SIIJ și modalitățile de desemnare a procurorilor care trebuie să își exercite funcțiile în cadrul acesteia intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și că această decizie este obligatorie pentru statul român, revenind autorităților competente să analizeze dacă înființarea SIIJ a fost justificată. În baza acestei decizii, o instanță națională deja a decis că SIIJ este în afara legii.
În mod cu totul surprinzător, Curtea Constituțională a decis, tot ieri, să nu respecte dreptul european. Ea a arătat că o instanță judecătorească nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziții naționale constatate ca fiind deja constituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, cu dispozițiile de drept europeană. A mai decis că rapoartele M.C.V., întocmite în baza Deciziei 2006/928, prin conținutul și efectele lor nu constituie norme de drept european pe care instanța de judecată să le aplice cu prioritate înlăturând norma națională.
ICDE atrage atenția că CCR a invocat în mod eronat art. 148 din Constituție și a citat greșit din decizia CJUE. Nu este prima dată când la nivelul instanței de contencios administrativ are loc așa ceva – amintim decizia nr. 392/2017 când CCR a stabilit obligația pentru Parlament de a impune un prag minim valoric în cazul infracțiunii de abuz în serviciu aducând în mod greșit ca argument Raportul privind relația dintre răspunderea politică și răspunderea penală a membrilor Guvernului, adoptat la cea de-a 94-a sesiune plenară (Veneția, 8-9 martie 2013).
Afimația aparținând CCR cum că dreptul UE nu are prioritate față de Constituția României este cea mai gravă. Astfel, într-o jurisprudență constantă începută încă din anul 1970, Curtea de la Luxembourg a stabilit că dreptul Uniunii are prioritate față de normele de drept național, chiar dacă sunt de natură constituțională (Hotărârea din 17 decembrie 1970, Internationale Handelsgesellschaft, 11/70, Rec., p. 1125, punctul 3). Tot astfel, s-a decis că instanța națională, care a exercitat posibilitatea conferită acesteia de articolul 267 TFUE, este obligată să urmeze, în ceea ce privește soluționarea litigiului principal, interpretarea dispozițiilor în cauză dată de Curte și, dacă este cazul, trebuie să înlăture aprecierile instanței superioare în situația în care, având în vedere interpretarea menționată, consideră că acestea nu sunt conforme cu dreptul Uniunii; principiile enunțate sunt obligatorii pentru instanța de trimitere atunci când este vorba despre poziția juridică exprimată, în prezentul litigiu principal, de instanța constituțională a statului membru în cauză (Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Križan și alții, C‑416/10, EU:C:2013:8, punctul 69 și 70).
Prin urmare, decizia CCR de ieri este o înșiruire de sofisme menite să arunce în aer ordinea de drept European. Ea creează incertitudine juridică și obligă instanțele naționale la nerespectarea unei hotărâri a CJUE. Situația este fără precedent, dar și fără ieșire. Încălcarea obligațiilor care ne revin ca stat membru UE dictată de CCR trebuie sancționată cu demisia judecătorilor constituționali care au adoptat această hotărâre.
Judecător Cristi Danileț, vicepreședinte ICDE".
Comunicatul controversat al CCR: "În legătură cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 ind.1 – ind.9 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție,
Curtea precizează următoarele:
Având în vedere că la termenul de 20 mai 2021, când a avut loc dezbaterea în ședința publică din fața Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – procurorul general al României, în calitate de parte în dosar, cât și procurorul de ședință au solicitat ca, în analiza de constituționalitate pe care o efectuează, Curtea să țină seama de Hotărârea din 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-355/19, considerată un element ce poate determina un reviriment jurisprudențial sub aspectul constatării incidenței Deciziei 2006/928/CE în controlul de constituționalitate și, implicit, a încălcării art.148 din Constituție, Curtea a analizat cererea astfel formulată și a constatat următoarele:
Din perspectiva controlului de constituționalitate, Hotărârea C.J.U.E. nu aduce elemente de noutate nici cu privire la efectele juridice pe care le produc Decizia 2006/928 și rapoartele M.C.V. întocmite de Comisie pe baza acesteia, stabilind, așa cum o făcuse în prealabil și instanța constituțională română, caracterul obligatoriu al Deciziei 2006/928 și caracterul de recomandare al rapoartelor M.C.V., și nici cu privire la conținutul Deciziei 2006/928, stabilind că România are sarcina de a colabora cu bună-credință cu Comisia Europeană ”pentru a surmonta […] dificultățile întâmpinate cu privire la realizarea obiectivelor de referință menționate”.
Prin urmare, Curtea și-a menținut jurisprudența anterioară și a constatat că singurul act care, în virtutea caracterului său obligatoriu, ar fi putut constitui normă interpusă controlului de constituționalitate realizat prin raportare la art.148 din Constituție – Decizia 2006/928 -, prin dispozițiile și obiectivele pe care le impune, nu are relevanță constituțională, întrucât nu complinește o lacună a Legii fundamentale și nici nu stabilește un standard mai ridicat de protecție decât normele constituționale în vigoare.
Cu privire la reglementările referitoare la înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, prin Hotărârea din 18 mai 2021, C.J.U.E. a stabilit că, pentru ca acestea să respecte dreptul Uniunii, trebuie:
(i) să fie justificate de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției,
(ii) să fie însoțită de garanții specifice care să înlăture orice risc care să aducă atingere independenței judecătorilor și procurorilor și
(iii) în cadrul procedurii de investigare, judecătorii și procurorii să beneficieze de dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, de prezumția de nevinovăție și de dreptul la apărare.
Având în vedere cele trei aspecte asupra cărora s-a pronunțat C.J.U.E., care decurg din dreptul Uniunii și în special din valoarea statului de drept prevăzută la articolul 2 TUE, Curtea Constituțională a analizat în ce măsură principiul statului de drept, care are consacrare expresă în dreptul național, în art.1 alin.(3) din Constituția României, este afectat prin reglementările care guvernează înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și a constatat că acestea reprezintă o opțiune a legiuitorului național și îndeplinesc garanțiile stipulate în Hotărârea C.J.U.E., în acord cu prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.(3) și în art.21 alin.(1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și, implicit, în acord cu prevederile art.2 și art.19 alin.(1) TUE.
Referitor la competența instanței de judecată cu privire la interpretarea și aplicarea dreptului european, Curtea a reținut, în primul rând, că o instanță judecătorească are competența să analizeze conformitatea unei dispoziții din ”legile interne” cu dispozițiile de drept european prin prisma art.148 din Constituție și, în cazul în care constată contrarietatea, are competența să aplice cu prioritate dispozițiile de drept al Uniunii în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor.
În toate cazurile, prin noțiunea de „legi interne”, Constituția are în vedere exclusiv legislația infraconstituțională.
Legea fundamentală își prezervă poziția ierarhic superioară în virtutea art.11 alin.(3) din Legea fundamentală, art.148 neatribuind dreptului Uniunii prioritate de aplicare față de Constituția României, astfel că o instanță judecătorească nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziții din ”legile interne”, constatate ca fiind constituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, cu dispozițiile de drept european prin prisma art.148 din Constituție.
În al doilea rând, Curtea a constatat că C.J.U.E., declarând caracterul obligatoriu al Deciziei 2006/928, a limitat efectele acesteia dintr-o dublă perspectivă:
pe de o parte, a stabilit că obligațiile ce rezultă din decizie cad în sarcina autorităților române competente să colaboreze instituțional cu Comisia Europeană (par.177 din hotărâre), deci în sarcina instituțiilor politice, Parlamentul și Guvernul României, și, pe de altă parte, că obligațiile se exercită în temeiul principiului colaborării loiale, prevăzut de art.4 TUE.
Din ambele perspective, obligațiile nu pot incumba instanțelor de judecată, organe ale statului care nu sunt abilitate să colaboreze cu o instituție politică a Uniunii Europene.
În al treilea rând, Curtea a constatat că dispozitivul Hotărârii C.J.U.E., potrivit căruia o instanță de judecată ”este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE” nu are niciun temei în Constituția României, întrucât art.148 din Constituție consacră prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii față de dispozițiile contrare din legile interne.
Or, rapoartele M.C.V., întocmite în baza Deciziei 2006/928, prin conținutul și efectele lor, astfel cum acestea au fost stabilite prin Hotărârea C.J.U.E. din 18 mai 2021, nu constituie norme de drept european pe care instanța de judecată să le aplice cu prioritate înlăturând norma națională.
Așa fiind, judecătorul național nu poate fi pus în situația de a decide aplicarea prioritară a unor recomandări în detrimentul legislației naționale, declarată conformă Constituției naționale de către Curtea Constituțională, întrucât rapoartele M.C.V. nu normează, deci nu sunt susceptibile de a intra într-un conflict cu legislația internă.
În concluzie, întrucât Hotărârea din 18 mai 2021, pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-355/19, nu poate fi considerată un element ce poate determina un reviriment jurisprudențial sub aspectul constatării incidenței Deciziei 2006/928/CE în controlul de constituționalitate și, implicit, a încălcării art.148 din Constituție, Curtea Constituțională a decis:
1. Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.88 ind.1 alin.(1)-(5), ale art.88 ind.2 – ind.7, ale art.88 ind.8 alin.(1) lit.a)-c) și e) și alin.(2), precum și ale art.88 ind.9 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate;
2. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.88 ind.1 alin.(6) art.88 ind.8 alin.(1) lit.d) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară;
3. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție".
