Cred în minuni. Raiul corfiot al lui Cristian Săileanu

Scepticii și necredincioșii spun că nu există minuni. Nu fac parte din această categorie. Eu cred în minuni, așa că mi se întîmplă. Sînt în Corfu de o săptămînă. Am fost invitat aici de un om pe care nu l-am cunoscut și de care nu auzisem, scriitorul și profesorul american de origine română Cristian Săileanu. El invită în fiece vară în Corfu, de mai mulți ani, pe cîte două săptămîni, poeți, prozatori, artiști plastici – cîte trei-patru pe ”tură”, pentru că nu are o casă mare. Dar casa lui din satul Aghios Ioannis e precum raiul. Un rai unde am cunoscut îngeri, de care n-aveam habar: poetul-țăran Teo Laurean, pictorul Dan Chiriac, sau pe omul-care-le-știe-pe toate Radu Popescu. Rîdem mult, ne bronzăm, ieșim seară de seară la taverne, pe tot cuprinsul insulei. N-avem nicio grijă – deși nu e nici pe departe milionar, Cristian are grija tuturor cheltuielilor. E ceva între falansterul de la Scăeni și iadul oricărei logici de finanțist. Aici, în Corfu, m-am eliberat de toate grijile și apăsările. Se vede pe fața mea, în portretul pe care Dan a ținut să mi-l facă. 

Am recitit ce am scris mai sus. Și n-am reușit nici pe departe să surprind esența raiului corfiot al lui Săileanu. De ce? Nu pentru că n-aș avea cuvinte să o fac. Dar n-am timp. Mă așteaptă ”băieții” (mai mari cu 15-20 de ani ca mine), la o ciorbă și o porție de rîs – am rîs aici mai mult decît în toți anii tranziției la un loc. Trăiască minunile! Doamne, mă rog Ție acum, de Înălțare, ajută-l pe român, ca măcar la fiecare zece din ei să se nască un Săilean, și un Chiriac-Venețianul să-i facă portretul...