Moștenirea

unică, neperisabilă, pe care o putem lăsa copiilor noștri rezidă în limbă și credință. În rest, casele se vând, banii se cheltuiesc sau se devalorizează. 

Mă uit cu tristețe cât de puțini adolescenți sunt la slujbele noastre, motiv să mă întreb ce viitor avem. Iureșul muncii zi de zi, zăpăceala mentală și dezorientarea culturalăă – cu așa condiții, să ne mirăm că, peste doar câteva decenii, numărul celor pe care azi îi botezăm va fi concurat de cel al înmormântărilor? 

Diaspora românească este cea mai mare iluzie și "argumentul" cel mai slab al celor care, în străinătate sau în Țară, forțează nota. Femeile poartă costume populare, bărbații fac donații, se cumpără și se ridică biserici, catedrale, dar, iarăși, fără copii, ce viitor avem? Oricum, botezându-i Nikolas, Noah, Louis, Arletta, Simone sau Patrick, le facem pierdută urma. Ne integrăm prin disoluție. Facem pe deștepții sau, la polul opus, de frică să nu pierdem pariul social, ne conformăm total. Ne facem, concret, cârpe. Cu entuziasm. 

Fuga după bani anulează, în profunzime, orice loialitate. Degeaba plângem, când ascultăm cântece românești, câtă vreme urmașii noștri sunt "dresați" să fie altceva. Naști un român și, după ani, te trezești cu neamțul în casă. Nu este rău, dar nici promițător. 

Da, se organizau, înainte de pandemie, întâlniri ale tinerilor, momente faste, posibile baze pentru viitoare familii, dar câtă vreme copiii noștri nu au ore de religie ortodoxă în școlile publice iar eu, preot și profesor de teologie ortodoxă, sunt chemat să eliberez certificate de "libertate", să studieze la orele catolice, evanghelice sau de etică, situația este critică. Puțin spus. 

Să nu ne amăgim: fără copii, fără cei mici, nu o să fim mari, din orice punct de vedere. Pe moment, putem să ne lăudăm cu parohii "de elită", să batem câmpii despre mesajul ortodox în culturi ale căror limbi le vorbim, oricum, aproximativ, că de scris nici nu este vorba. De ziua copilului, paradoxal, este bine și util să ne întrebăm ce facem ca maturi. Euforia s-a consumat, betoanele s-au turnat. Ce urmează?

Mila Domnului și responsabilitatea păstorilor!

PS Într-adevăr, unii, la vremea lor, ar fi trebuit să plece în America. Aveau voie...