"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fost deținut politic în Gulagul românesc și cercetător devotat al genocidului săvârșit în cele 18 șantiere-lagăr ale Canalului Dunăre-Marea Neagră, domnul Mirel Marin Stănescu (foto sus / sursa: Ziua de Constanța) relatează, într-un amplu interviu exclusiv oferit Podul.ro, o serie de orori petrecute în lagărul de la Cernavodă, unde cruzimea a atins culmi de-a dreptul neverosimile ale groazei și crimei.
De notat că atrocitățile sunt consemnate, laolaltă cu multe altele, în lucrarea ”Cartea Albă a Securității”, o lectură esențială pentru înțelegerea adevăratului chip hidos și genocidar al comunismului.
Din cele ce urmează veți afla despre cumplita agonie a deținutului Ion Răpciug, un tânăr de doar 23 de ani care a fost aruncat la izolare legat cu lanțuri peste cizme, motiv pentru care acestea i-au fost scoase cu tot cu tălpile putrezite ale picioarelor, osânditul murind în cele mai groaznice chinuri după ce i s-a refuzat orice asistență medicală.
Tot în bolgia de la Cernavodă au fost găsiți 6 deținuți morți care continuau să fie ținuți în carcerele lagărului pentru că, după cum declara comandantul acestuia, ”nu și-au încheiat pedeapsa”.
În grajdul lagărului fusese instalată o priză unde erau electrocutați deținuții politici în urma unor bătăi cu bâtele. Mulți au ajuns în gropi comune.
(Fortul 13 Jilava / sursa foto: arhiva Podul.ro)
Vă prezentăm fragmentele din interviu în care domnul Mirel Marin Stănescu vorbește despre atrocitățile săvârșite în lagărul de exterminare de la Cernavodă:
”În toate coloniile de muncă de pe Canal se practica pe scară largă bătaia. Utilizarea la munci grele a deținuților bolnavi, rațiile de hrană neîndestulătoare și epuizarea permanentă au făcut ca moartea să vină pur și simplu.
O parte dintre aceștia și-au găsit sfârșitul în chinuri care ar fi greu de închipuit dacă n-ar fi descrise chiar în documente oficiale ale Securității. Astfel, după 15 zile de carceră, deținutul Răpciug Ion, de la lagărul Cernavodă, a fost dus la infirmerie cu ambele picioare cangrenate, pentru că fusese legat cu lanțuri peste cizmele de cauciuc ce le avea în picioare. Când a fost adus la infirmerie și i s-au tras cizmele, i s-a dezlipit și talpa picioarelor, care putrezise. Medicul coloniei i-a făcut trimitere la spital, dar comandantul, locotenentul-major Cormoș Florian, nu a aprobat. Deținutul Răpciug Ion – un tânăr de 23 de ani – avea să moară în cele mai cumplite chinuri, după o agonie de câteva zile, la infirmeria lagărului, în februarie 1953. În lucrarea ”Cartea Albă a Securității” veți găsi numeroase astfel de orori.
Un proces verbal din arhivele fostei Securități consemna depoziția unui deținut maltratat în lagărul de muncă de la Cernavodă:
”În luna decembrie 1952, fiind bolnav, am primit de la medic un bilet de scutire. Gardianul Moroșan care făcea de serviciu n-a vrut să recunoască biletul și m-a luat la bătaie până m-a umplut de sânge apoi m-a dus la comandantul Cormoș Florian, care m-a bătut în poartă până am leșinat. Când mi-am revenit, m-a obligat să ies la muncă, timp de 36 de ore, fără mâncare și fără odihnă.
Protestând, gardianul Moroșan a dat ordin la 3 deținuți să fiu urcat în basculantă și aruncat în Dunăre. De frică, am fugit între deținuți și am țipat cât am putut. După aceasta, Moroșan m-a bătut cu o lopată, m-a legat cu lanțuri și m-a dus din nou la comandant. Acesta m-a pedepsit cu trei luni de carceră.
După 42 de zile, am fost scos și dus, cu targa, la infirmerie. Comandantul m-a văzut acolo și mi-a spus: ‹Ai să te întorci în carceră și ai să stai acolo până mori. Voi trebuie să pieriți, nu să trăiți›.
Procurându-mi o lamă, mi-am tăiat venele de la mâna stângă. Pentru asta, locotenentul Cormoș Florian m-a dat pe mâna primbrigadierului Cârcu Nicolae; acesta m-a bătut cu picioarele în testicole și în gură, nenorocindu-mă pe viață și desfigurându-mă. Am fost băgat din nou la carceră, dar am fost salvat de ofițeri superiori veniți în inspecție”.
Potrivit ”Cărții Albe a Securității”, în lagărul Cernavodă au mai fost găsiți alți 6 deținuți morți, care continuau să fie ținuți în carcerele lagărului pentru că, după cum declara comandantul acestuia, ”nu și-au încheiat pedeapsa”.
Priza din grajdul lagărului
Primbrigadierul Cârcu Nicolae, deținut de drept comun, un criminal plin de sadism, a mers până acolo încât a instalat o priză electrică în grajdul lagărului pentru a-i electrocuta pe acei deținuți pe care considera că nu-i bătuse destul. Un caz înfiorător este cel al deținutului Schwartz Iosif, care în ianuarie 1953, după ce a fost bătut cu ciomagul, a fost dus în grajd și electrocutat. A decedat după doar două zile”.
Citiți AICI întregul interviu oferit de fostul deținut politic Mirel Marin Stănescu.
