EXCLUSIV Groaznica moarte a deținutului politic Ion Răpciug: a agonizat cu picioarele putrezite, după ce a fost băgat la izolare legat cu lanțuri peste cizme. În lagărul de la Cernavodă deținuții erau bătuți cu bâta și electrocutați până la moarte


EXCLUSIV Groaznica moarte a deținutului politic Ion Răpciug: a agonizat cu picioarele putrezite, după ce a fost băgat la izolare legat cu lanțuri peste cizme. În lagărul de la Cernavodă deținuții erau bătuți cu bâta și electrocutați până la moarte

Fost deținut politic în Gulagul românesc și cercetător devotat al genocidului săvârșit în cele 18 șantiere-lagăr ale Canalului Dunăre-Marea Neagră, domnul Mirel Marin Stănescu (foto sus / sursa: Ziua de Constanța) relatează, într-un amplu interviu exclusiv oferit Podul.ro, o serie de orori petrecute în lagărul de la Cernavodă, unde cruzimea a atins culmi de-a dreptul neverosimile ale groazei și crimei. 

De notat că atrocitățile sunt consemnate, laolaltă cu multe altele, în lucrarea ”Cartea Albă a Securității”, o lectură esențială pentru înțelegerea adevăratului chip hidos și genocidar al comunismului. 

Din cele ce urmează veți afla despre cumplita agonie a deținutului Ion Răpciug, un tânăr de doar 23 de ani care a fost aruncat la izolare legat cu lanțuri peste cizme, motiv pentru care acestea i-au fost scoase cu tot cu tălpile putrezite ale picioarelor, osânditul murind în cele mai groaznice chinuri după ce i s-a refuzat orice asistență medicală. 

Tot în bolgia de la Cernavodă au fost găsiți 6 deținuți morți care continuau să fie ținuți în carcerele lagărului pentru că, după cum declara comandantul acestuia, ”nu și-au încheiat pedeapsa”

În grajdul lagărului fusese instalată o priză unde erau electrocutați deținuții politici în urma unor bătăi cu bâtele. Mulți au ajuns în gropi comune.

(Fortul 13 Jilava / sursa foto: arhiva Podul.ro) 

Vă prezentăm fragmentele din interviu în care domnul Mirel Marin Stănescu vorbește despre atrocitățile săvârșite în lagărul de exterminare de la Cernavodă: 

”În toate coloniile de muncă de pe Canal se practica pe scară largă bătaia. Utilizarea la munci grele a deținuților bolnavi, rațiile de hrană neîndestulătoare și epuizarea permanentă au făcut ca moartea să vină pur și simplu. 

O parte dintre aceștia și-au găsit sfârșitul în chinuri care ar fi greu de închipuit dacă n-ar fi descrise chiar în documente oficiale ale Securității. Astfel, după 15 zile de carceră, deținutul Răpciug Ion, de la lagărul Cernavodă, a fost dus la infirmerie cu ambele picioare cangrenate, pentru că fusese legat cu lanțuri peste cizmele de cauciuc ce le avea în picioare. Când a fost adus la infirmerie și i s-au tras cizmele, i s-a dezlipit și talpa picioarelor, care putrezise. Medicul coloniei i-a făcut trimitere la spital, dar comandantul, locotenentul-major Cormoș Florian, nu a aprobat. Deținutul Răpciug Ion – un tânăr de 23 de ani – avea să  moară în cele mai cumplite chinuri, după o agonie de câteva zile, la infirmeria lagărului, în februarie 1953. În lucrarea ”Cartea Albă a Securității” veți găsi numeroase astfel de orori. 

Un proces verbal din arhivele fostei Securități consemna depoziția unui deținut maltratat în lagărul de muncă de la Cernavodă: 

”În luna decembrie 1952, fiind bolnav, am primit de la medic un bilet de scutire. Gardianul Moroșan care făcea de serviciu n-a vrut să recunoască biletul și m-a luat la bătaie până m-a umplut de sânge apoi m-a dus la comandantul Cormoș Florian, care m-a bătut în poartă până am leșinat. Când mi-am revenit, m-a obligat să ies la muncă, timp de 36 de ore, fără mâncare și fără odihnă. 

Protestând, gardianul Moroșan a dat ordin la 3 deținuți să fiu urcat în basculantă și aruncat în Dunăre. De frică, am fugit între deținuți și am țipat cât am putut. După aceasta, Moroșan m-a bătut cu o lopată, m-a legat cu lanțuri și m-a dus din nou la comandant. Acesta m-a pedepsit cu trei luni de carceră. 

După 42 de zile, am fost scos și dus, cu targa, la infirmerie. Comandantul m-a văzut acolo și mi-a spus: ‹Ai să te întorci în carceră și ai să stai acolo până mori. Voi trebuie să pieriți, nu să trăiți›. 

Procurându-mi o lamă, mi-am tăiat venele de la mâna stângă. Pentru asta, locotenentul Cormoș Florian m-a dat pe mâna primbrigadierului Cârcu Nicolae; acesta m-a bătut cu picioarele în testicole și în gură, nenorocindu-mă pe viață și desfigurându-mă. Am fost băgat din nou la carceră, dar am fost salvat de ofițeri superiori veniți în inspecție”.

Potrivit ”Cărții Albe a Securității”, în lagărul Cernavodă au mai fost găsiți alți 6 deținuți morți, care continuau să fie ținuți în carcerele lagărului pentru că, după cum declara comandantul acestuia, ”nu și-au încheiat pedeapsa”

Priza din grajdul lagărului 

Primbrigadierul Cârcu Nicolae, deținut de drept comun, un criminal plin de sadism, a mers până acolo încât a instalat o priză electrică în grajdul lagărului pentru a-i electrocuta pe acei deținuți pe care considera că nu-i bătuse destul. Un caz înfiorător este cel al deținutului Schwartz Iosif, care în ianuarie 1953, după ce a fost bătut cu ciomagul, a fost dus în grajd și electrocutat. A decedat după doar două zile”. 

Citiți AICI întregul interviu oferit de fostul deținut politic Mirel Marin Stănescu.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.