Înainte de Paște, la Chișinău a reînviat speranța

Republica Moldova iese cu bine dintr-o criză politică și constituțională care amenința să o țină pe loc încă o vreme, blocându-i dezvoltarea și revenirea în circuitul european. Ca o căprioară în galop care, împresurată și aproape încolțită de o haită de hiene, reușește să se desprindă de urmăritori, ea poate în sfârșit răsufla ușurată. Scapă de un Parlament reacționar, ticsit cu deputați gata oricând să-și tranzacționeze voturile, și obține astfel un respiro pentru a privi înainte. Nu e puțin pentru un teritoriu aflat „în calea tuturor răutăților”, victimă permanentă a unor experimente geopolitice dureroase.

Există premise ca perioadei de confuzie și izolare internațională, intervenite după frauda bancară din anul 2014, să i se pună capăt. Încetează, cel puțin, starea de dualitate a puterii, împărțită până acum între președinta Maia Sandu și Parlamentul dominat de socialiști, ceea ce induce în societatea moldovenească un plus de stabilitate. 

În perspectiva alegerilor anticipate programate pentru 11 iulie, partidele pro-europene au un avans moral față de stânga pro-rusească, pe care au obligat-o să meargă la urne într-un moment neprielnic pentru aceasta. Parcă niciodată forțele politice de această orientare, redutabile multă vreme datorită  unității lor ideologice, n-au fost atât de dispersate. Purtătorul de steag pe această parte a eșichierului politic, PSRM-ul condus de Igor Dodon, a ieșit șifonat din confruntarea cu președinta Sandu și va ceda teren în fața unor partide rivale, cu care împarte același electorat. Acestea abia așteaptă să-i conteste supremația, dar sunt încă destul de slabe pentru a-i lua locul. În disperare de cauză, Dodon a alunecat din nou spre un discurs radical anti-occidental („Maia Sandu și coordonatorii săi din Occident”, „nu vom ceda țara noastră planurilor NATO”), îngustându-și și mai mult accesul spre electoratul neutru, pragmatic și puțin sensibil la disputele geopolitice. O parte din voturile provenind din această zonă, care de obicei fac diferența, sunt așteptate să se îndrepte către forțele pro-europene, care dau impresia că s-au curățat în ultimii ani de elementele cleptocrate și reprezintă cea mai bună soluție pentru viitor.

Șansa lor de a câștiga alegerile parlamentare este cât se poate de reală, dacă vor rămâne concentrate și axate pe priorități. E important pentru partidele pro-europene să reziste tentației de a se părui între ele, așa cum procedează de obicei, demobilizându-și electoratul. Zgomotul pe care au început deja să-l facă unele formațiuni marginale prevestește asemenea tensiuni. Absorbiți de mizele interne și personalizându-și într-un mod exagerat relațiile cu partenerii, unii lideri de dreapta uită că prioritatea lor – datoria lor! – este reconectarea Republicii Moldova la proiectul european, înaintea oricărei discuții despre meritele pe care le-ar avea unii sau alții.

Mai ales că în teren lucrurile nu arată perfect. Unii observatori avertizează asupra pericolului ca și în această campanie să fie folosite pe larg tehnicile de mituire electorală care au distorsionat și au compromis în trecut ideea de reprezentativitate a Parlamentului. Nu ar fi imposibil, în condițiile în care Ministerul de Interne, procuratura și alte structuri chemate să asigure legalitatea în timpul scrutinului, sunt încă la cheremul socialiștilor. Mulți cetățeni, afectați de efectele pandemiei și corupția din sistemul administrativ, sunt o pradă ușoară pentru cumpărătorii de voturi. 

Pentru a nu admite din nou în Parlament partide finanțate pe căi oculte din miliardele sustrase din rezervele Băncii Naționale, societatea moldovenească va trebui să abordeze cu seriozitate scrutinul din 11 iulie, domolindu-și entuziasmul prilejuit de dizolvarea actualului Legislativ.