"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În zilele rămase până la acceptul/refuzul Curții Constituționale de a dizolva Parlamentul, încordarea crește la Chișinău. Partidele care se opun alegerilor anticipate încă nu s-au resemnat și se agită în căutarea unor idei de zădărnicire a acestora. Grupurile și grupusculele din Parlament, care riscă să nu se regăsească în următoarea componență a Legislativului, au devenit foarte vocale în ultimele zile, pe măsură ce au simțit că le fuge pământul de sub picioare. Printre acestea se află și Platforma DA, partidul condus de un fost aliat al Maiei Sandu, Andrei Năstase, care, urmând exemplul de ieri al PSRM, a cerut astăzi Curții Constituționale să nu admită dizolvarea Parlamentului.
Dar cei mai inventivi din acest punct de vedere se prezintă, totuși, socialiștii, dispuși, cel puțin în vorbe, să recurgă la acțiuni extreme, în cazul unei decizii nefavorabile lor.
Încă înainte ca președintele Maia Sandu să formuleze, luni, o sesizare la Curte, de constatare a circumstanțelor de dizolvare a Parlamentului, liderul pro-rus Igor Dodon a anunțat că el și oamenii săi „nu vor permite” desființarea Legislativului și că Republica Moldova va fi declarată „stat capturat”, dacă va fi nevoie.
Prima măsură aflată la îndemâna majorității PSRM-Șor este ca, prevalându-se de pandemia de coronavirus, să declare starea de urgență pe teritoriul Republicii Moldova, pe a cărei durată Maia Sandu nu va putea să semneze decretul de dizolvare a Parlamentului. O solicitare în acest sens în adresa Parlamentului a făcut ieri Guvernul. Urmează să decidă, probabil, tot Curtea Constituțională dacă un Guvern în demisie, cum este cel de acum, are dreptul să facă asemenea propuneri, celălalt subiect abilitat cu această prerogativă fiind șeful statului. Conducerea socialistă a Legislativului s-a sesizat neîntârziat și a programat pentru astăzi o ședință specială la care va examina chestiunea respectivă. PSRM a anunțat anterior că va refuza, invocând același motiv, să aloce suma de bani, circa 6 milioane de Euro, necesară desfășurării alegerilor anticipate.
Sănătatea populației pe durata crizei pandemice a devenit pentru PSRM o prioritate absolută, judecând după atenția pe care a început să o acorde acestui subiect Igor Dodon, într-un mod subit, tocmai după ce a pierdut inițiativa în confruntarea cu rivalii săi politici. În abordările sale publice, el pune în legătură directă îmbolnăvirile cauzate de Covid-19 cu ideea de alegeri anticipate și nu se ferește să afirme că din acest moment morții vor fi pe conștiința Maiei Sandu. Asta deși Guvernul său nu a excelat anul trecut în combaterea coronaviruslui, el însuși fiind în mai multe rânduri un exemplu negativ în ceea ce privește respectarea restricțiilor.
Dincolo de aspectul moral discutabil al acțiunii pe care o pregătesc socialiștii, prin specularea politică a unei probleme de sănătate colectivă, e de văzut în ce măsură Guvernul lor interimar va reuși să administreze criza sanitară pe durata stării de urgență. Neavând împuterniciri depline din punct de vedere legal și, din această cauză, nici legitimitate în fața societății și a partenerilor externi, Executivul în demisie condus de Aurel Ciocoi a demonstrat în ultimele trei luni că este mai degrabă strâmtorat în acțiuni, decât capabil să facă față pandemiei și, nu în ultimul rând, consecințelor economice și sociale ale acesteia. Admițând că donațiile de vaccinuri pe care le fac România și Uniunea Europeană compensează parțial impotența Guvernului de la Chișinău, e limpede că acesta nu va putea debloca asistența financiară externă, necesară pentru susținerea afacerilor afectate de pandemie și a cetățenilor care au rămas fără surse de existență.
E de văzut cât de departe ar putea merge socialiștii în acțiunile lor de sabotare a deciziilor legale cu privire la alegerile anticipate și ce impact va avea comportamentul lor asupra imaginii lor publice. Acest tip de discurs radical, ca cel folosit de Dodon în campania electorală, când afirma că alegerea Maiei Sandu în funcția de președinte va duce la un război cu Transnistria, nu mai dă de multă vreme randament. Cel mai curând că, în disperare de cauză, ei încearcă prin asemenea acțiuni distructive să se mențină în prim-planul vieții politice și să-și seteze în felul acesta temele de campanie electorală.
Primul lor scop, însă, așa cum se vede astăzi limpede, ca lumina zilei, este să semene haos în jurul lor, după principiul: cu cât mai rău, cu atât mai bine.
