Dan Barna, nefericitul co-președinte al USR, se scufundă tot mai mult în ridicol cu fiecare acțiune politică. „Nefericit” pentru că, de la bun început, domnul Barna s-a pricopsit cu eticheta de „loser” (perdant-n.n.) pe frunte, după ce nu a reușit să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2019.
De atunci încoace, nu doar că nu a făcut mai nimic ca să se descotorosească de ea, ba chiar unele din acțiunile sale politice vin să întărească imaginea sa publică de gafeur cu viitor politic incert.
Văzând imaginile în care ordonă unui angajat al Camerei Deputaților să-i ridice ochelarii de pe jos, deși putea foarte bine să și-i ridice singur cu un minim efort, mi-am amintit de o sintagmă folosită des de un bun prieten: „prost solemn”.
Nu, domnul Barna nu este prost. Este suficient de inteligent, dovadă că a ajuns vicepremier, o funcție importantă în stat. Că, din această postură, taie frunze la câini este altă poveste. Domnul Barna nu e prost. Solemn, însă, este. A văzut o țară întreagă. Ați observat gestul imperial prin care i-a indicat cu degetul trepădușului de la Camera Deputaților locul în care-i căzuseră auguștii ochelari? Este același gest cu care împărații din istoria omenirii curmau vieți. Următorul nivel este ridicatul din sprânceană.
Domnul Barna nu e prost, dar, cu siguranță, a picat prost. Gestul său, desigur, a picat foarte prost. Cu mineri blocați în subteran pentru că guvernul în care ești ditamai vicepremierul are restanțe salariale de plătit, o astfel de dovadă de ciocoism te îngroapă politic în minele de cărbune de la Lupeni, de nu te mai scoate de acolo nici Diana Șoșoacă.
Sunt tare curios pe cine o să mai cheme Dan Barna când o să-i pice partidul pe jos. Cine o să i-l mai ridice, ca să i-l ofere pe tavă. Cred că domnul Dacian Cioloș are un răspuns la această întrebare, dar nu o să-l facă public. O să-l mai lase o perioadă pe Dan Barna să se mai joace de-a șeful prin politică. Apoi...