"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Procurorul Răzvan Horațiu Radu a fost numit pe 5 februarie 2021 în funcția de secretar general al Ministerului Justiției, pentru o perioadă de șase luni, la propunerea ministrului Stelian Ion. Criticile în legătură cu această numire nu au întârziat să apară. Revoluționarii, în frunte cu Doru Mărieș, au semnalat că Răzvan Horațiu Radu, din postura de Agent Guvernamental al României la CEDO, a tergiversat și blocat cu stăruință lupta familiei Vlase și a Asociației 21 Decembrie 1989 de a obține un verdict esențial în legătură cu Revoluția Română și anume încadrarea juridică a evenimentelor sângeroase de atunci la fapte contra umanității. Încadrarea evenimentelor din Decembrie 1989 la crime contra umanității a adus cu sine imprescriptibilitatea faptelor, dar drumul îndureratei familii Vlase și al Asociației 21 Decembrie 1989, condusă de Doru Mărieș, a fost mai mult decât dificil din pricina Agentului Guvernamental al României la CEDO, Horațiu Radu, care a ținut ascuns "la sertar" Dosarul Revoluției, deși forul european i-l cerea pentru soluționarea "Dosarului Asociația 21 Decembrie 1989 Vlase și Mărieș contra României I", proces în urma căruia s-a obținut încadrarea juridică la care am făcut referire anterior.
În timp ce Horațiu Radu spunea, inclusiv prin intermediul presei din România, că a trimis toate documentele cerute de CEDO, forul european nu intrase în posesia niciunei file, situație reflectată și de un articol de la acea vreme din publicația România Liberă ce poate fi accesat AICI, în arhiva Asociației 21 Decembrie 1989.
Pentru o încadrare temporală pe care o trecem în revistă cu scopul de a se înțelege magnitudinea tergiversării a cărui artizan a fost Horațiu Radu, trebuie menționat că procesul de la CEDO a început în data de 3 iulie 2007. Într-un interviu acordat Podul.ro, fostul șef al Secției Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea, magistratul care a instrumentat Dosarul Revoluției, a precizat că pe finalul anului 2007 a trimis documentele necesare către Ministerul de Externe, instituție în subordinea căreia se afla Agentul Guvernamental Horațiu Radu, pentru a fi transmise mai departe către CEDO. Un răspuns oficial al CEDO ce ne-a fost pus la dispoziție de Elena Vlase, mama eroului martir Nicuşor Vlase, ucis la Braşov în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, relevă că Răzvan Horațiu Radu nu a trimis documentele cerute de Curte nici până pe 28 aprilie 2009, la aproape 2 ani de la începerea procesului. Trebuie menționat că Horațiu Radu a ocupat funcția de Agent Guvernamental al României la CEDO de la 1 august 2007 până pe 28 februarie 2011.
Mai multe detalii au fost oferite pentru Podul.ro chiar de Elena Vlase, mama eroului martir Nicușor Vlase, care, de altfel, l-a acuzat de cinism pe Horațiu Radu, întrucât acesta i-a sugerat să ceară daune morale pentru fiul ucis la Revoluție și să nu mai facă pași către găsirea și pedepsirea în justiție a vinovaților.
Redăm interviul, în cadrul căruia puteți consulta și documentele originale care atestă ținerea la sertar a Dosarului Revoluției de către Horațiu Radu:
Reporter: Care au fost pașii pe care i-ați urmat pentru a obține decizia istorică a CEDO prin care crimele evenimentelor din Decembrie 1989 au fost încadrate la fapte contra umanității, devenind imprescriptibile? Ați întâmpinat obstacole?
Elena Vlase: Prima dată am depus cerere în 2004. După aceea am revenit în 2007 cu o solicitare, alături de Asociația 21 Decembrie 1989. Dosarul familiei noastre avea ca obiect drama uciderii fiului nostru, Nicușor Vlase, în Decembrie 1989. CEDO a solicitat prin Agentul Guvernamental al României din subordinea MAE trimiterea la Curte a Dosarului Revoluției, dosar aflat în cercetare la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de pe lângă ÎCCJ. Acest domn Horațiu Radu a făcut solicitarea către procurorul de caz din Dosarul 97/1990, domnul general Dan Voinea, ca să transmită o copie a acestuia către MAE. La momentul respectiv generalul Dan Voinea a dispus prima dată copierea întregului dosar cu privire la evenimentele din Brașov și l-a transmis MAE. Trimiterea dosarului la CEDO trebuia să aibă loc de îndată. Neprimind niciun răspuns cu privire la trimiterea dosarului, în luna noiembrie 2008 am cerut la CEDO, printr-o scrisoare transmisă de avocați, să ni se comunice dacă dosarul fiului meu a fost trimis de Agentul Guvernamental sau nu. Lucrurile au trenat, dosarul nu a ajuns la CEDO, iar în luna aprilie 2009, împreună cu o delegație a Asociației 21 Decembrie, ne-am deplasat la Strasbourg. Am fost informați că dosarul meu nu a fost transmis. În aceeași zi, mai precis pe 27 aprilie 2009, după o discuție pe care am avut-o cu domnul grefier șef al Secției a III-a de la CEDO și în timpul căreia mi s-a spus că în afară de observațiile transmise de Guvern nu a fost trimis niciun document din dosarul ce privea cazul fiului meu. Ca atare, am înțeles că până în acel moment Agentul Guvernamental nu transmisese nimic. Pe loc, am scris o cerere pe care am înregistrat-o și pe care v-o pun la dispoziție în original. În cerere solicitam punctul de vedere al CEDO în sensul dacă a primit sau nu a primit din partea domnului Horațiu Radu actele din dosarul fiului meu.
Chiar a doua zi funcționarul CEDO Santiago Quesada a transmis răspunsul oficial pe adresa avocaților ce reprezentau Asociația 21 Decembrie și implicit pe mine. Și acest răspuns vi-l pun la dispoziție în original.
Traducerea documentului: "Confirm primirea scrisorii depuse la recepția Curții pe data de 27 aprilie 2009. În răspuns, vă confirm că observațiile Guvernului apărător din 26 februarie 2009 nu conțin nicio anexă și că până acum niciun document nu a ajuns la Curte sub forma de anexă la aceste observații".
Concluzia care s-a desprins din adresa CEDO a fost că forul european nu deținea nicio filă din dosarul copilului meu și că, de fapt, Agentul Guvernamental una declara la București, alta făcea în realitate. Ulterior am aflat că multe luni de zile dosarul a fost blocat de către Răzvan Horațiu Radu la sediul MAE. Eu vă precizez că în dosarul copilului meu erau probe în sensul de dovezi, declarații de martori ale celor care l-au văzut unde a fost dus, ce s-a întâmplat cu el în toate cele 5 zile de reținere și tortură în care noi nu l-am găsit. Îmi este foarte greu să vorbesc despre asta, dar clar sunt dovezi zdrobitoare, drept dovadă că CEDO a condamnat statul român.
Reporter: Răzvan Horațiu Radu, pe lângă faptul că a blocat documentele, s-a poziționat și contra victimelor din dosar?
Elena Vlase: Scrie CEDO negru pe alb în răspunsul pe care vi l-am pus la dispoziție. El nu a vrut să transmită acest dosar la CEDO. V-am spus mai devreme că în dosarul meu există probe zdrobitoare, reținute și în decizia CEDO, la pagina 11, unde se menționează că militarii au utilizat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 270 de mii de cartușe, trupele de miliție și Securitate 1079, iar gărzile patriotice și militarii care au primit arme 39480 de cartușe + grenade care au fost lansate. Aceste informații sunt probabil din jurnalul de luptă ce s-a depus la CEDO. Horațiu Radu a motivat aberant că această cauză nu este de competența CEDO, întrucât România a aderat la acest for în 1994, iar Revoluția a avut loc în Decembrie 1989. Această aberație a fost respinsă de judecătorii CEDO. El s-a poziționat permanent în a susține statul criminal și criminalii din Decembrie 1989, nu obținerea dreptății pentru victime. CEDO a cerut anchetă efectivă într-un termen rezonabil. Păi se poate discuta despre așa ceva când după 32 de ani nimic din ce stă în puterea unei mame nu poate vindeca sufletul ei care și-a pierdut copilul. Sufletul a devenit o rană de lacrimi! Libertatea lăsată de fiul meu și de ceilalți care au murit în Decembrie 1989 a devenit o pușcărie a adevărului în care ucigașii sunt liberi. Și la urma urmei nici nu există ucigași atât timp cât cei care au împărțit arme, dar mai ales cei care au apăsat pe trăgaci sunt liberi să strige, parcă în disprețul legii, “cine a tras în noi după 22?”. Atunci spuneți-mi ce încredere să mai am! Poate totuși într-un final cineva ne va face dreptate. Dar ucigașii, unii dintre ei, sunt în continuare în poziții din care pot influența funcțiile-cheie, iar unii dintre ei sunt chiar în funcții-cheie. Sunt atât de revoltată în special pe lipsa de empatie a acestui domn Horațiu Radu, care a sugerat că mă pot adresa pe parte civilă și să cer daune morale și materiale pentru fiul meu. Cât cinism, cât dispreț să îi spui unei mame asta?! Păi bani îmi doresc eu sau pedepsirea celor vinovați?
Reporter: Cum vedeți numirea lui Horațiu Radu în funcția de secretar general al Ministerului Justiției?
Elena Vlase: Este revoltător. Mai mult decât atât am înțeles că soția dânsului e judecător la ÎCCJ. Atunci cine să ne facă dreptate? În decizia CEDO se spune clar că statul trebuie să ia măsurile necesare pentru accelerarea și investigarea morții lui Nicușor Vlase în concordanță cu exigențele Curții. Or, nu s-a făcut nimic. S-a redeschis chipurile dosarul. Eu am cerut disjungerea, întrucât sunt mai multe dovezi din care rezultă că cei care mi-au ucis copilul trebuie să ajungă după gratii. Or, cine să-i trimită după gratii dacă în continuare ni se spune că au murit din eroare, că militarii au acționat criminal din cauza stresului, așa cum motivează, de altfel, și actualul șef al Secției Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Pițu. Dar cei care au dat ordin nu sunt trimiși în judecată, nimeni nu este vinovat? Poate ne explică dânșii în cine au tras atâtea grenade, atâtea cartușe. Mai mult decât atât, văd că în continuare suntem tratați ca și cum deranjăm. Politicienii actuali nu se gândesc nicio clipă că datorită sacrificiului victimelor de la Revoluție ei se află în acele funcții. De ce se vorbește doar o dată pe an despre Revoluție? Doar o dată pe an să își aducă aminte de noi? De festivism nu ducem lipsă. Prin numirea acestor persoane (precum Horațiu Radu - n.red.) este întinată memoria eroilor. Autoritățile statului nici măcar nu respectă deciziile CEDO. În ce țară trăim când copiii noștri au luptat pentru libertate și dreptate?! Sigur, mă întreb retoric cât vom mai aștepta, noi urmașii eroilor martiri, pentru a se face dreptate.
În interviul acordat Podul.ro, generalul Dan Voinea a menționat că Horațiu Radu a acționat așa cum v-a fost prezentat mai sus, întrucât este "un om al sistemului represiv, care face ce i se ordonă". În acest sens, Voinea a subliniat că există o continuitate a sistemului represiv și după anul 1989, un exemplu sugestiv fiind cel al abuzului de putere de care se face vinovat statul român în cazul unor evenimente precum Mineriadele, respectiv 10 august. Fostul șef al SPM a reliefat că este necesară legiferarea abuzului de putere, faptă de care s-ar fi făcut vinovat și Horațiu Radu, în urmă cu peste 10 ani, pentru nerespectarea tratatului internațional dintre România și CEDO, fiindcă a tergiversat trimiterea documentelor către forul european invocat anterior.
Pentru mai multe aspecte referitoare la experiența avută de Dan Voinea în relația instituțională cu Agentul Guvernamental al României la CEDO, Răzvan Horațiu Radu, vă prezentăm în cele ce urmează interviul integral:
Reporter: Care a fost rolul dvs. pe această speță și în ce au constat interacțiunile cu Agentul Guvernamental al României la CEDO, Horațiu Radu?
Dan Voinea: Mai întâi a fost cererea CEDO a Asociației 21 Decembrie care a intentat proces statului român. Asta în 2007. În susținerea plângerii Asociației 21 Decembrie și Vlase ne-a fost solicitat să trimitem Dosarul Brașov la CEDO. Eu, care aveam răspunderea plângerilor părților din Dosarul Revoluției, întrucât toată bucătăria dosarului era numai la Secția Parchetelor Militare, am profitat și de ajutoarele pe care le aveam, mai mulți polițiști, pe care i-am pus să facă copii după dosarele pe care le-a cerut CEDO. Procedura era în felul următor. Nu trimiteam eu direct la CEDO. Exista un Agent Guvernamental care era reprezentantul statului român, iar el era cel prin care se făcea oficial corespondența. Am dat dosarul, prin poștă, la MAE, în toamna anului 2007. În 2008 nu am mai lucrat pe acest dosar. Surpriza a fost că după jumătate de an dosarul trimis de mine nu ajunsese la CEDO. Și atunci, pe bună dreptate, Asociația 21 Decembrie, prin Doru Mărieș, care gestiona foarte bine problema acestui dosar al victimelor de la Revoluție, a insistat să verifice care e cauza. Eu eram suspicionat de către revoluționari că nu am trimis la timp dosarul. Dar eu am trimis dosarul de îndată ce mi-a fost cerut de către Agentul Guvernamental, Răzvan Horațiu Radu, bineînțeles solicitat prin adresă oficială. Eu ceea ce am făcut atunci am făcut cu mare greutate. Și în acele vremuri Iliescu dirija lumea politică din România. Ulterior, am continuat împreună cu polițiștii din subordine să copiem acte din alte orașe unde am avut în Decembrie 1989 morți, răniți și reținuți, dar următoarele tranșe nu le-am mai expediat către MAE deoarece Agentul Guvernamental Horațiu Radu mi-a comunicat că nu mai este nevoie și că CEDO nu le mai solicită. Ca atare, aceste dosare copiate nu au mai fost expediate către MAE și predate cu proces verbal la secretariatul instituției.
Reporter: După cât timp ați aflat că dosarele trimise de dvs. la MAE nu și-au continuat drumul către CEDO?
Dan Voinea: Am aflat după mai mult timp din presă, dar și în urma acelei suspicionări despre care vă vorbeam mai sus, adică pe bună dreptate membrii Asociației 21 Decembrie întrebau unde e dosarul. CEDO spunea că la ei nu a ajuns, iar Agentul Guvernamental le răspundea că a trimis tot. Eu știam clar ce am trimis, pentru că erau trimise pe căi oficiale și de asemenea știam că am fost oprit să trimit restul dosarului direct de Agentul Guvernamental.
Reporter: Credeți că netrimiterea Dosarului era făcută la ordin? Pe cine avea în spate Horațiu Radu?
Dan Voinea: Iliescu și toți din jurul lui nu aveau interesul să se afle ce s-a întâmplat în Decembrie 1989.
Reporter: Cât timp a fost blocat dosarul la MAE?
Dan Voinea: O perioadă lungă de timp. Eu țin să vă precizez că am fost îndepărtat din funcția de șef al SPM, iar ce a urmat în sensul de corespondență și relații cu Agentul Guvernamental a fost preluat de generalul Ion Vasilache. Parcă îl văd și acum pe Horațiu Radu cum venea mereu în vizită la Vasilache, la SPM. Erau mereu veseli și bine dispuși, plecau împreună, nu păreau să aibă gânduri serioase cu acest dosar. De la acel punct lucrurile au luat o turnură destul de dramatică pentru dosar, întrucât a ajuns pe mâna acestor oameni absolut neserioși.
Reporter: Ar fi venit mult mai repede verdictul de la CEDO dacă nu erau blocate documentele?
Dan Voinea: Judecătorii de la CEDO aveau nevoie de probe concrete în baza cărora să ia hotărârea. Nu se băga CEDO pe judecata în sine a dosarului, dar poate să facă aprecieri și recomandări justiției din România în legătură cu cauzele care sunt pe rolul lor. Până la urmă CEDO și-a făcut datoria după mai multe demersuri făcute de domnul Mărieș (grevele foamei - n.red.). Această chestiune (blocarea documentelor - n.red.) se întâmplă pentru că în Codul nostru Penal nu există infracțiunea de abuz de putere. Nu mă refer la abuz în serviciu.
Reporter: Care e diferența între cele două tipuri de abuz?
Dan Voinea: Este o mare diferență. Dacă luați Codul Penal al lui Carol al II-lea, pe care mulți l-au considerat un mare dictator, veți vedea totuși că el a renunțat la multe atribuții ce i-ar fi revenit datorită funcției pentru ca societatea să funcționeze. Abuzul de putere era sancționat cu închisoare grea. Era vorba de abuzul de putere al funcționarului public pentru ce face sau pentru ce nu vrea să facă. Erau vizați avocații, judecătorii, polițiștii, miniștrii, primarii, tot ce ține de administrație și justiție. În cazul de la CEDO, speța despre care vorbim, (privindu-l pe Horațiu Radu - n.red.) ne confruntăm cu un abuz de putere, mai precis refuzul de la sine putere sau la comandă al Agentului Guvernamental de a respecta tratatul internațional dintre Romînia și CEDO. Dacă s-ar introduce această infracțiune în Codul Penal o să vedeți că niciun procuror, niciun judecător, niciun Agent Guvernamental nu-și mai permite să facă ce-i zice cineva la ordin. O democrație nu poate funcționa fără sancționarea puterii.
Reporter: Nu exista niciun cadru legislativ, normativ în 2008-2009 pentru ca Horațiu Radu să fie sancționat?
Dan Voinea: Nu. Nu ai ce să le faci. Asociația 21 Decembrie și în special domnul Mărieș se luptă cu judecătorii, cu procurorii, cu politicienii pentru că nu există un cadru legislativ care să prevadă abuzul de putere al acestora. Nu poți să ai democrație dacă nu ai sancțiuni împotriva puterii. Noi avem o putere discreționară, nesancționabilă. Iar puterea, în timp, adună elemente de abuz de putere. La un moment dat toată puterea aceasta se revarsă asupra societății civile, iar lumea iese în stradă cum s-a întâmplat în 1989 și de multe ori de atunci încoace.
Reporter: Cum vedeți numirea lui Horațiu Radu în funcția de secretar general al Ministerului Justiției?
Dan Voinea: Există o continuitate a represiunii din Decembrie 1989. Nici nu ar trebui să diferențiem dosarele ce țin de Revoluție de cele de la Mineriade și alte represiuni, întrucât sunt aceiași oameni care manevrează și pedepsesc populația României. Horațiu Radu e un om al sistemului represiv, care face ce i se ordonă, motiv pentru care e ținut în brațe de această “elită” politică.
Reporter: Ați avut repercusiuni pentru punerea sub acuzare a criminalilor de la Revoluție?
Dan Voinea: La timpul acela s-a pornit și o anchetă administrativă împotriva mea, în timp ce mi se interzicea să continui copierea dosarelor ce ne-au fost cerute pentru a fi trimise la CEDO. Demersul acesta împotriva mea a fost motivat de faptul că dosarele istorice reușiseră să scoată la suprafață o mare parte din adevăr. Toate dosarele pe care am apucat să le trimit în instanță au avut un verdict care ne-a dat dreptate. Mă refer aici la Dosarul Timișoara de pildă, în urma căruia și generalul Stănculescu și Chițac, toți care au participat la represiune, au fost condamnați. Și în Dosarul Cenușa au fost condamnați toți. Am trimis în instanță și Dosarul Cluj. Doamna Ana Blandiana mi-a dat primele plângeri ale victimelor de la Cluj, iar eu m-am dus acolo și în 6 luni am făcut Dosarul. Generalul Topliceanu, primul-secretar PCR al Județului Cluj și alții au fost condamnați. Cam 30 de dosare au plecat în judecată în instanțe și nu am avut nicio achitare. Dar au rămas marile dosare, mai ales București, lucram la ele, motiv pentru care mi-a părut rău de această despărțire de munca pe care o făceam noi pentru un adevăr, pentru victime. Când lucrezi pentru victime te cerți cu criminalii, iar când criminalii rămân la putere atunci poți să ți-o furi dacă nu ești atent. Or, eu cum nu aveam nicio protecție am încercat să rezist, să mențin un echilibru. Nu am vrut să fac politică. Permanent mi-am manifestat bunăvoința pentru oricine are dorința să stabilească și adevărul despre Decembrie 1989 și adevărul despre Mineriade. Eu zic că în mare parte adevărul se cunoaște. Dar una e să știm și alta să existe un proces finalizat.
Dreptul la replică oferit de Horațiu Radu: "1. Remarc cum publicatia Podul duce o campanie de denigrare impotriva mea reiterand in mod malitios acelasi subiect si aceleasi acuze. Remarc cum publicatia Podul este singura din spatiul public romanesc care ii ofera domnului Maries posibilitatea sa ma acuze nefondat si sa ma insulte, in mod repetat. Pentru aceste aspecte imi rezerv dreptul de a ma adresa instantei de judecata.
Sustinerile dumneavoastra se bazeaza pe unele adrese sau asa-zise fapte scoase din context si interpretate cu rea-credinta sau pe declaratiile unor persoane responsabile de condamnarea Romaniei la CEDO in mai multe dosare, precum generalul Dan Voinea.
Remarc cu stupoare cum publicatia Podul nu are niciun interes in ce priveste aflarea adevarului cu privire la acuzele nefondate care imi sunt aduse. Daca aceste acuze ar fi fost reale, as fi fost sanctionat in anul 2009 atat de ministrul afacerilor externe, de premierul Romaniei sau de Presedintele Romaniei care au fost la curent cu toate demersurile facute in dosarul la care faceti referire, cat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care nu a constatat vreun demers procedural incorect. Aceste aspecte reies si din hotararea la care faceti referire, daca ati fi avut interesul sa o cititi cu atentie.
2. In speta in cauza nu a existat nicio întârziere cauzata de AGENTUL GUVERNAMENTAL. Dintr-o simpla lecturare a deciziei ar fi trebuit sa observati ca plangerea a fost adresata CEDO la data de 3 iulie 2007 iar decizia a fost pronuntata la 24 mai 2011. De regula, procesele la CEDO dureaza peste 5 ani si avocatii specializati va puteau confirma asta. Pentru cunoscatorii in materie de proceduri CEDO reiese foarte clar ca aceasta cauza a fost tratata cu celeritate, lucru laudabil, cu atat mai mult, cu cat in speta era vorba de un dosar de peste 2000 de volume si de o situatie cu care nici CEDO si nici Guvernul Romaniei nu se mai confruntasera.
De asemenea, din hotararea pe care trebuia sa o lecturati atent reiese ca plangerea a fost comunicata Guvernului Romaniei la data de 4 noiembrie 2008. Aceasta inseamna ca ea a ajuns la cunostina efectiva a Agentului Guvernamental spre finalul lunii noiembrie 2008. Observatiile partilor au fost trimise in cursul anului 2009, incepand cu luna februarie, conform termenelor stabilite de Curte si respectate de Guvernul Romaniei. Nerespectarea acestor termene ar fi dus la sanctionarea procedurala a Guvernului Romaniei, aspect care nu s-a intamplat si care ar fi reiesit din hotararea pe care puteati sa o cititi integral. Prin urmare, acuzele de tergiversare care imi sunt aduse sunt nefondate.
Din aceeasi hotarare reiese cu claritate ca in speta a fost necesara declasificarea unor documente secrete ale Ministerului Apararii Nationale, aspect realizat in februarie si martie 2010 si ca urmare a intervențiilor Agentului Guvernamental.
In concluzie, cauză a fost tratata de CEDO cu celeritate, cu directa contribuție a mea in calitate de Agent Guvernamental.
3. Constat cu stupoare cum va bazati acuzele nejustificate si pe sustinerile fostului procuror militar Dan Voinea care s-a pensionat in timp ce asupra lui era in curs o procedura disciplinara a Inspectiei Judiciare deoarece tergiversase chiar dosarele Revolutiei. Sesizarea fusese facuta de fostul procuror general Laura Codruta Kovesi. De altfel, din lecturarea deciziei CEDO reiese cu claritate ca Romania a fost condamnata la CEDO pentru lipsa unei anchete efective in acest dosar denumit generic al Revoluției. Or, atat acest dosar cat si alte zeci de dosare privind Revolutia din 1989 au stat in nelucrare la fostul procuror militar Dan Voinea, unele inca din anul 1991. Parte din aceste aspecte reies, inclusiv din decizia CEDO la care faceti referire. In aceste conditii, atacurile dumneavoastra bazate pe declaratiile unor persoane responsabile pentru condamnarile de la CEDO din aceste dosare mi se par rau-intentionate.
4. Daca ati fi dorit o informare corecta si echilibrata cu privire la acest subiect, ati fi putut solicita un punct de vedere Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiție sau Consiliului Superior al Magistraturii care a verificat aspectele sus-menționate".
