"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
"Nu am aparat niciodată persoane fizice, interesele private ale vreunei persoane si cu atat mai putin ale unor criminali. (...) Speta la care faceti referire nu avea ca obiect apararea unor criminali, asa cum insinueaza titlul, ci modalitatea in care s-a desfasurat ancheta in dosarul Revolutiei pana in acel moment", ne-a transmis noul secretar general al Ministerului Justiției, Horațiu Radu, într-un drept la replică. Pe parcursul unui interviu acordat Podul.ro, președintele Asociației 21 Decembrie 1989, Doru Mărieș, l-a acuzat pe Horațiu Radu că, din postura de Agent Guvernamental al României la CEDO, a pledat împotriva victimelor evenimentelor sângeroase din cadrul Revoluției Române, el susținând în fața judecătorilor forului european că reclamanții, printre care dl. și dna. Vlase, al căror fiu a fost ucis la sfârșitul lunii decembrie 1989, nu au dreptate când acuză statul român de un act de justiție viciat în legătură cu aflarea adevărului juridic și pedepsirea vinovaților.
Consiliul Director al Asociației 21 Decembrie 1989 a revenit marți, 9 februarie, cu o serie de precizări zguduitoare. Deși Horațiu Radu pretinde că nu a apărat interesul criminalilor de la Revoluție în cauza "Vlase, Asociația "21 Decembrie 1989 și alții împotriva României", situația stă cu totul diferit. Horațiu Radu le transmitea judecătorilor CEDO că soții Vlase ar fi trebuit să solicite doar despăgubiri civile statului român, nu musai și sancționarea penală a criminalilor care le-au ucis fiul.
*Fragmentele de mai sus sunt părți din decizia CEDO din anul 2011 prin care s-a stabilit că faptele abominabile de la Revoluție se încadrează la crime împotriva umanității
Precizările revoluționarilor din Asociația 21 Decembrie 1989 au fost redactate într-o scrisoare supusă atenției președintelui Klaus Iohannis, precum și premierului Florin Cîțu, ministrului Justiției, Stelian Ion, șefei Senatului, Anca Paliu Dragu, președintelui Camerei Deputaților Ludovic Orban, prim-vicepreședintelui PNL Rareș Bogdan și șefului CSM Bogdan Mateescu.
Redăm integral scrisoarea:
"Reacția Asociației „21 Decembrie 1989” cu privire la poziția publică a actualului secretar general al Ministerului Justiției, Răzvan Horațiu-Radu
Consiliul Director al Asociației 21 Decembrie 1989, în calitate de organ colectiv de conducere prezintă poziția sa cu privire la dreptul la replică remis de secretarul general al Ministerului Justiției, Răzvan Horațiu-Radu.
Având în vedere divergența apărută recent în presă între dl. Teodor Mărieș, în calitate de președinte al asociației și dl. procuror Răzvan Horațiu-Radu, în noua sa funcție pe care o ocupă în Ministerului Justiției, Consiliul Director s-a întrunit într-o ședință de lucru, alături de juriștii săi, având drept scop efectuarea unei analize referitoare la pozițiile exprimate public de cele două părți.
Într-un articol recent al publicației independente „Podul” (pe care îl puteți citi AICI), Președintele Asociației „21 Decembrie 1989”, dl. Teodor Mărieș contestă numirea procurorului Răzvan Horațiu-Radu în funcția de Secretar General al Ministerului Justiției, susținând despre acesta că, în calitate de agent guvernamental al statului român la C.E.D.O., a apărat părtinitor în fața instanței europene criminalii din Decembrie 1989, sfidând astfel dreptul la viață, la integritate fizică și psihică și la libertate al victimelor acelor evenimente.
În dreptul la replică solicitat imediat și acordat procurorului, acesta a adus scuze față de poziția exprimată în fața instanței europene, susținând: „Am apărat numai interesele statului român”.
În mod evident, cititorul va fi extrem de interesat să știe care dintre cei doi are dreptate.
Dacă procurorul are dreptate înseamnă că dl. Mărieș va trebui să retracteze acuzele aduse acestuia și să-i ceară scuze public pentru prejudiciul de imagine adus.
Ce va face Horațiu Radu însă, dacă în urma argumentelor pe care le vom aduce, cititorul va constata că dreptatea este de partea d-lui Mărieș?
Pentru noi întrebarea este, bineînțeles, retorică, motiv pentru care nu va trebui să-i dăm vreun răspuns.
Aceeași întrebare nu este deloc retorică pentru alianța politică U.S.R.-Plus care, prin „pixul” ministrului său Stelian Ion, a numit tocmai la Ministerul Justiției, într-o funcție de mare demnitate, dar și responsabilitate publică, o persoană care a încercat mușamalizarea celor mai grave crime din istoria recentă a României, încadrate prin deciziile CEDO la crime împotriva umanității.
Pentru a avea un răspuns corect și imparțial al acestei dileme, am fost nevoiți să mergem direct la sursă, mai precis la deciziile C.E.D.O. din domeniu.
Prin analiză constatăm că pe rolul Curții s-a aflat o cauză soluționată de aceasta la data de 24.05.2011, denumită: „Cauza Vlase, Asociația "21 Decembrie 1989" și alții împotriva României”.
Din cuprinsul deciziei pronunțate de instanța europeană aflăm că reclamanții în această cauză au fost soții Vlase Elena și Niculae, Asociația 21 Decembrie 1989 și Teodor Mărieș.
Conform celor menționate în decizia respectivă : „Guvernul României a fost reprezentat de agentul guvernamental, Răzvan-Horațiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe”.
Principala acuzație adusă în acest proces de reclamanți a fost faptul că în Decembrie 1989, fiul de 19 ani al familiei Vlase, pe nume Nicușor Vlase, a fost ucis nevinovat prin împușcare de forțele militare ale statului român, fapta fiind petrecută pe raza mun. Brașov, și că nici la 22 de ani (decizia invocată s-a judecat în 2011) de la săvârșirea acestei crime internaționale procurorii români nu au identificat și tras la răspundere vinovatul, nu efectuaseră o anchetă efectivă, neinițiind practic niciun proces în instanțele naționale care să aibă drept obiect uciderea prin împușcare a acestui tânăr nevinovat.
De remarcat este faptul că reclamanții, înainte de a sesiza C.E.D.O., făcuseră toate demersurile legale la autoritățile judiciare naționale, aceste demersuri fiind respinse în totalitate, susținând în fața Curții Europene că astfel s-au încălcat prevederile art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia: „Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege”.
Procurorul Răzvan Horațiu- Radu, ca reprezentant al Guvernului României, a susținut următoarele în fața Curții:
- în primul rând a afirmat că această cauză nu este de competența C.E.D.O. pe motiv că faptele s-ar fi petrecut în 1989, iar România a aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în anul 1994.
Curtea i-a respins această excepție, precizând în corespondența cu agentul guvernamental Horațiu Radu că nici din 1994 până în 2011 organele judiciare românești nu efectuaseră o anchetă efectivă în cazul invocat mai sus, astfel că încălcarea dreptului la viață se petrecuse în mod continuu și după aderarea țării noastre la această convenție, lucru de altfel bine știut și de dl. procuror.
Pentru acest motiv Curtea s-a considerat competentă să judece acest caz.
- Horațiu Radu a susținut în continuare că deși autorii crimei nu au fost descoperiți și condamnați, reclamanții se pot limita la a cere despăgubiri pe cale civilă de la statul român, sugerând practic că statul român ar fi dispus să despăgubească el victimele dacă acestea ar fi și ele, la rândul lor, dispuse să tacă.
Despre această susținere, în hotărârea Curții s-au menționat următoarele: „Guvernul susține că reclamanții nu și-au exercitat căile de atac disponibile pentru a se ține seama de capătul lor de cerere privind durata anchetei. Potrivit Guvernului, reclamanții ar fi putut introduce în mod direct în fața instanțelor civile o acțiune în răspundere civilă împotriva autorităților naționale pentru întârzierea anchetei, în temeiul prevederilor art. 998 și art. 999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală”.
Curtea Europeană i-a respins d-lui Horațiu Radu și această cerere de-a dreptul șocantă, reamintindu-i că în cazul unei crime, apărarea dreptului la viață de către un stat semnatar al convenției presupune în mod obligatoriu, în afară de despăgubiri civile, și sancționarea penală a autorilor faptei, menționând următoarele: „În cele din urmă, Curtea reamintește că obligațiile statului în temeiul art. 2 nu ar putea fi îndeplinite prin simpla acordare de despăgubiri, în urma unei proceduri civile...”.
- eșuând în primele două încercări „să bage gunoiul sub preș” în cazul crimelor din Decembrie 1989, dl. Horațiu Radu, deși știa foarte bine că aceste crime sunt imprescriptibile și că în mod nelegal autoritățile judiciare românești au închis dosarele tocmai pe falsul motiv al prescripției, prin pledoaria sa finală mai face o ultimă încercare să inducă în eroare Curtea, sperând că aceasta va da în final o hotărâre care să consfințească închiderea abuzivă de către autoritățile românești a dosarelor acestor crime, încercare descrisă „elegant” de instanța europeană, respectiv: „Pentru a concluziona, Guvernul consideră că nu este vorba de rea-credință sau lipsă de diligență a autorităților statului în ceea ce privește modul în care ancheta penală a fost realizată în dosarele vizând evenimentele din decembrie 1989...”.
Curtea nu avea cum să creadă aberațiile lui Horațiu Radu, pentru că acestea erau imposibil de admis. Încă din primul an de facultate orice student la drept, căruia i se prezintă acțiunile criminale din Decembrie 1989, realizează că sunt încadrabile la infracțiuni contra umanității și că au un caracter imprescriptibil.
Dacă dl. Horațiu Radu s-a făcut că uită această axiomă, judecătorii Curții n-au uitat ce-au învățat încă din primii ani de facultate și i-au dat, prin hotărârea pronunțată, un șoc acestuia ca să se trezească din euforia lăutărească în care se afla pentru a nu mai interpreta „după ureche” sau „după grade și la ordin” în scopul de a pune „batista pe țambal” în cazul acestor crime internaționale.
Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunțate se statuează următoarele: „Curtea a subliniat deja mai sus importanța dreptului victimelor și a celor în drept de a cunoaște adevărul cu privire la circumstanțele evenimentelor ce implică încălcarea masivă a drepturilor fundamentale cum este dreptul la viață, ce implică dreptul la o anchetă judiciară efectivă și eventualul drept la reparație. Din acest motiv, în cazul utilizării masive a forței letale împotriva populației civile în timpul manifestațiilor antiguvernamentale precedând tranziția de la un regim comunist la un regim democrat, cum este cazul de față, Curtea nu poate accepta ca o anchetă să fie efectivă în cazul în care se termină prin efectul prescripției răspunderii penale, în vreme ce înseși autoritățile au rămas inactive ...”.
Prin decizia pronunțată în această cauză de Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a dispus admiterea acestei cereri a reclamanților și condamnarea statului român pentru încălcarea dreptului la viață.
Chiar judecătorii C.E.D.O ne-au dat și i-au dat răspunsul încă din 2011 la această dilemă, stabilind că între cei doi cel ce are dreptate este dl. Mărieș, care, conform deciziei Curții, nu mai trebuie astfel nici să-și retracteze afirmațiile recente despre Horațiu Radu și nici să-i ceară acestuia scuze.
Cel ce ar trebui să-și ceară de fapt scuze este noul secretar general al Ministerului Justiției, procurorul Răzvan Horațiu-Radu. Scuzele trebuie să le ceară în primul rând victimelor, mari mutilați, răniți și reținuți și, nu în ultimul rând, familiilor urmașilor eroilor martiri uciși în acel decembrie roșu, pentru care nici azi, la 32 de ani de la vărsarea de sânge, nu se cunosc vinovații.
În cadrul acestei analize s-a mai concluzionat că nu este singura situație în care dl. Horațiu Radu a depus astfel de prestații în cauze privind crimele din Decembrie 1989 aflate pe rolul Curții Europene. Acestea vor constitui obiectul unor analize ulterioare.
Înainte de final, ne exprimăm încă o dată nedumerirea în legătură cu afirmația recentă a domnului Horațiu Radu, conform căreia dumnealui nu a făcut altceva decât sa apere interesele statului român. Redăm afirmația acestuia cu exactitate: “Am fost Agentul Guvernamental al României la CEDO între anii 2007-2011 si am aparat numai interesele statului român, conform mandatului aprobat de ministrul afacerilor externe”.
Îi reamintim însă acestuia că statul român, în care noi credem, este cel definit de chiar art. 1 al Constituției României, conform căruia: „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”.
Față de prestația sa în fața Curții Europene în cauzele referitoare la crimele din Decembrie 1989, prin care acesta a încălcat grosolan însăși Constituția, îi solicităm expres răspunsul la următoarele întrebări: Interesele cărui stat le-ați apărat domnule Horațiu Radu? Există în România și alt stat decât cel recunoscut prin Constituția României?
Vrem să semnalăm pe final instituțiilor statului grava situație în care se află România și la momentul actual prin nerezolvarea, conform legii și celor statuate de Curtea Europeană, nici după 32 de ani, a problemei crimelor din Decembrie 1989.
Altfel spus, să înțelegem că fostul agent guvernamental la CEDO, procurorul Horațiu Radu, deși nu a avut dreptate, totuși a câștigat?
Poziția Consiliului Director al Asociației 21 Decembrie 1989 va fi transmisă chiar astăzi, la 31 de ani de la statuarea juridică a organizației noastre, Președintelui României, Excelența Sa Domnul Klaus Iohannis, președintelui Senatului, doamna Anca Paliu Dragu, președintelui Camerei Deputaților Ludovic Orban - președinte PNL, primvicepreședintelui PNL Rareș Bogdan - liderul delegației române din grupul PPE, premierului României Florin Cîțu, vicepremierului României Dan Barna - copreședinte USRPLUS, liderului Renew Europe Dacian Cioloș - copreședinte USRPLUS, ministrului Justiției Stelian Ion și șefului CSM Bogdan Mateescu".
