Întors acasă, Alexei Navalnîi repetă soarta altor ruși celebri: admirați peste hotare, persecutați în patrie

Revenirea acasă a opozantului rus Alexei Navalnîi s-a încheiat aseară, previzibil, prin reținerea sa de către polițiștii de frontieră, direct în aeroportul Șeremetievo din Moscova, unde a aterizat avionul la bordul căruia s-a îmbarcat la Berlin. Navalnîi s-a aflat timp de aproape 5 luni în Germania, ajuns acolo în luna august a anului trecut în stare de comă, fiind otrăvit, după cum s-a constatat ulterior, cu o neurotoxină din grupul Noviciok, de către agenți ai FSB, Serviciul Federal de Securitate internă.

Încercând să-l țină departe de Rusia, după ce nu a reușit să-l neutralizeze fizic, regimul de la Kremlin i-a fabricat lui Navalnîi un nou dosar penal și a reactivat unul mai vechi, chiar dacă acesta din urmă a fost pierdut de statul rus la CEDO. El se va afla după gratii, potrivit Serviciului Federal al Penitenciarelor, până la judecarea sa în aceste două procese. 

Conștient de riscurile la care se expune prin revenirea în patrie, Navalnîi a ales să procedeze ca un politician, nu ca un tată sau ca un soț, după cum arăta unul din adepții săi. Dacă rămânea în Germania, unde a fost tratat, la propriu și la figurat, ca un demnitar de rang înalt, el era nevoit să pună capăt carierei sale politice. În Rusia, obsesia dușmanului extern e mai puternică decât oricând și orice apropiere de Occident a persoanelor publice le face indezirabile acasă. 

După investigațiile lui Navalnîi despre otrăvirea sa, de care s-ar face vinovat nu numai FSB, dar și însuși Vladimir Putin, președintele rus și-a acuzat direct adversarul politic, fără a-i pronunța numele, că se află sub controlul serviciilor speciale occidentale. Mașina sa de propagandă a preluat imediat această teză, pe care o rostogolește de mai multe săptămâni în spațiul public. În general, publicul rus, în majoritatea sa, deprins cu abuzurile aparatului de stat represiv, nu a părut șocat de detaliile otrăvirii lui Navalnîi. Această istorie dramatică l-a făcut faimos peste hotare pe opozantul rus, dar acasă doar i-a sporit vizibilitatea, fără să producă impresia că ar putea să atenteze la supremația lui Vladimir Putin. Ceea ce nu înseamnă, spun susținătorii lui Navalnîi, că aceasta nu se va întâmpla la un moment dat, pe măsură ce regimul actual va intra în disoluție. 

De după gratii, Navalnîi ar urma să devină un erou național care să reprezinte în timp o alternativă la cârma statului rus. E greu de spus când va interveni un asemenea moment. Societatea rusă nu pare să găsească în ea resurse să se opună transformării Rusiei într-un veritabil stat dictatorial, cum a fost URSS. Politologul rus Gleb Pavlovski spune că numai într-o țară slabă ca Rusia societatea se raportează la forțele de ordine, nenumărate în Rusia, cu cuvântul cuprinzător „siloviki” (сила-putere). Asta înseamnă, în opinia sa, că societatea se percepe pe sine ca fiind slabă, dacă îi denumește pe oamenii cu epoleți ca fiind mai puternici decât ea. 

Nici lumea din exterior nu are soluții pentru alunecarea către un regim tot mai autoritar al lui Putin. După intervențiile rusești în Ucraina și Siria, precum și după atacurile cibernetice atribuite Moscovei asupra Germaniei, SUA și unui șir de alte state, după asasinatele și tentativele de asasinat din câteva țări europene, operate de agenți ruși, Occidentul s-a limitat să aplice împotriva Rusiei doar sancțiuni economice care, chiar dacă au slăbit economia rusă, nu au avut darul să-l intimideze pe liderul de la Kremlin.  

Este posibil ca și după acest episod al arestării lui Navalnîi, statele occidentale să aibă doar reacții de ordin retoric. În Uniunea Europeană probabil nu vor fi de ajuns insistențele statelor baltice și ale Poloniei pentru ca Germania (care pare decisă să termine construcția gazoductului North Stream 2) să consimtă să susțină o atitudine mai fermă față de Rusia. Iar peste ocean, mai rămâne de văzut dacă viziunile față de Rusia ale noului președinte american vor căpăta prelungire și în politica sa oficială.