Ziua când lupii au zâmbet de pisică

Lerul e greu de amintiri, 

Bradul, semeț de artificii, 

Magi zvelți, de plastic, vând stele pe sub mână.

Nu suntem lași, nu suntem hoți! 

De ce nu am strigat noi toți? 

Lupii au adus cu ei steaua imaculată, 

și pata de sânge, precum o amintire legănată de ceas, 

Lupi cu ochi atenți și zâmbet de pisică,

Lupi știutori de cei care au tras în voi.

Timpul furat atunci de la acei care-au luptat 

e numărat, acum, încet de lupii, ce n-au uitat

nici steaua imaculată, nici pata naivă de sânge. 

Spre ce Damasc să mai pleci, acum? 

Nu ne grăbim în tribunale, 

nici la veterinar nu ne grăbim să mergem. 

Cuptoarele așteaptă porcii, 

paharele sunt pregătite,

bucatele tricolor ne-nconjoară, 

ne miruim cu țuică,

îndrăznim cu ea semnul crucii, 

așteptând ca steaua să ne-o păzească magii, 

atunci când noi suntem atât de ocupați cu sărbătorile.