"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Istoricul Mădălin Hodor, angajat al CNSAS, susțină că vina pentru returnarea, prin decizia instanței, a dosarului Mineriadei din iunie 1990 este vina exclusivă a procurorilor militari, care nu au întocmit un rechizitoriu solid. El avertizează că aceeași soartă o va avea și dosarul Revoluției din decembrie '89.
„Ceea ce era previzibil s-a întâmplat. Rechizitoriul din dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost retrimis la procurori.
Din nou am văzut un val de indignare. Nu spun că nu e justificat sau că nu trebuie. Dar, sincer, m-am săturat de istericalele astea și de datul ochilor peste cap. Mai ales că după asta nu se întâmplă nimic. De 30 de ani ne indignăm degeaba. Mai ales că mulți dintre cei care o fac nu prea înțeleg mare lucru. Unii scriu că "Dosarul Mineriadei s-a inchis", alții recurg la filonul simțitor și ne anunță că "Iliescu nu va fi pedepsit". Alții arată victimele.
Nu. Dosarul nu "s-a închis" și nici nu are cum. Infracțiunile contra umanității sunt imprescriptibile. A fost infirmat rechizitoriul și dosarul a fost repus în brațele procurorilor.
Și poate o fi o mare surpriză pentru unii, dar se știa de anul trecut, de când judecătorul de cameră preliminară i-a trimis pe vajnicii și „competenții" procurori militari de la SPM (Secția PArchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ- n. red) înapoi la cursurile de drept de anul I.
Dacă tot vreți să vă indignați să vă mai spun una, ca măcar să aveți de ce. Știți rechizitoriul din Dosarul Revoluției? Ăla de au spus toți că e "Mamă! Gata! Am aflat adevarul!". Ăla cu Armata care dădea "lovituri de stat" cu Ceaușescu în CC. Ăla. Ei, breaking, și ăla se va întoarce la SPM. Și știți de ce? Din aceleași motive. Pentru că și acolo procurorii au fost la fel de competenți.
De fapt. Știți că arătați aiurea cu degetul spre Iliescu, spre judecători, spre „Sistem” sau mai știu eu spre cine? Ar trebui să arătați cu degetul spre SPM. Da. Dacă suntem aici este exclusiv, dar exclusiv pentru că nu și-au făcut meseria. Aia e tot. Atât de simplu.
Știu că o să iasă să acuze nu știu ce conspirații, nu știu ce presiuni. Dar ca unul care am trecut și pe la ei vă pot spune că nu a existat nicio presiune. Au primit tot ajutorul pe care l-au cerut, li s-a dat acces la toate documentele pe care le-au cerut. Nu trebuia decât să își facă treaba. Au avut și tot timpul din lume. Rezultatul? Infirmarea rechizitoriului. Și nu pe chestii de substanță, ci pe lucruri care țin strict de meseria lor. E ca și cum i se spune unui doctor: "Vedeți ca inima e în stânga".
În mod normal, după așa ceva și după ce, cum vă spuneam, rechizitoriul în Dosarul Revoluției va avea aceeași soartă (cum băi să spui în decembrie că mai ai de audiat 400 de persoane și în februarie să înaintezi rechizitoriul? chiar suntem toti tâmpiți?), ar trebui niște demisii. Dar nu o să vedem. Distinșii procurori se vor apuca încă 3 ani de „anchetă". Nu că o sa moară Iliescu, o să murim noi și copiii noștri până se finalizează dosarele astea.
E cam așa. De data asta nu Iliescu e vinovat, ci Justiția Română.
Eu nu dau ochii peste cap. Am scris, am protestat, am trimis apeluri, am făcut interpelări în Parlament cu ajutorul unui fost senator USR (domnul Vlad Alexandrescu). Cum ar veni, m-am zbătut, nu am stat să plâng de „mila victimelor". Atât am putut.
Dar poate a venit momentul în care alții pot mai mult. Poate împreună putem să convingem Statul român (cu Președintele, Guvernul, Parlamentul, Justiția și cine o mai trebui) să facă odată ceva concret. Concret însemnand ceva concret, nu ping-pong cu dosare.
Poate dosarele astea trebuie luate odată de la SPM, care dă rasol pe ele de 30 de ani, și date unor unități de parchet civile. Poate procurorii civili au facut Facultatea de Drept pe bune, nu la cursurile rapide de la Grădiștea”, a scris Mădălin Hodor pe Facebook.
