EXCLUSIV Interviu. Deputatul Daniel Gheorghe: NATO să impună sancțiuni internaționale împotriva Turciei lui Erdogan! Parlamentul României trebuie să adopte o declarație prin care RECUNOAȘTE oficial genocidul săvârșit de Turcia împotriva armenilor

Având în vedere agresiunile săvârșite împotriva Armeniei, Greciei și Ciprului, dar și ostilitățile pe care le întreține în Siria și în alte zone fierbinți ale lumii, culminând cu legăturile în zona terorismului islamic, NATO trebuie să impună sancțiuni internaționale împotriva Turciei lui Erdogan, susține deputatul PNL Daniel Gheorghe, într-un interviu oferit în exclusivitate pentru Podul.ro. 

Mai mult, liberalul consideră că statutul Turciei de membră cu drepturi depline a NATO trebuie reconsiderat rapid, în contextul în care regimul Erdogan degenerează cu rapiditate, periclitând pacea și stabilitatea a numeroase zone importante din punct de vedere geostrategic. 

Nu în ultimul rând, Daniel Gheorghe lansează un apel la ceilalți candidați pentru un mandat de parlamentar: ”Noul Parlament trebuie să adopte o declarație oficială privind recunoașterea genocidului comis de Turcia împotriva armenilor. Crimele pe care Erdogan le girează acum împotriva armenilor sunt o continuare a acelui genocid. Eu voi milita pentru adoptarea unei astfel de declarații”. 

Reporter: Ce credeți despre politica externă a Turciei lui Erdogan din ultimii ani? 

Daniel Gheorghe: După cum vedem, Turcia de astăzi reintră într-un traiect periculos și devine un stat aflat într-o opoziție fățișă cu republica lui Mustafa Kemal. Să nu uităm că vorbim despre un stat cu care Occidentul, România și comunitatea internațională au dezvoltat un parteneriat destul de stabil în ultimele zeci de ani. Ceea ce se întâmplă acum în Turcia cu această revenire a ideologiei otomane – mă refer, evident, la așa-numitul neo-otomanism din această epocă dominată de Erdogan, fost vânzător de covrigi într-o mahala de la marginea Istanbulului – ne face să ne întoarcem la ”omul bolnav al Europei” despre care se vorbea în secolul al XIX-lea. Practic se redeschide mai vechea chestiune orientală.  

Turcia zilelor noastre e o națiune împărțită între o societate cu vederi pro-occidentale, democratice și destul de laică în percepția accepțiunii islamului, și o Turcie tot mai ofensivă, mai agresivă, care devine un vârf de lance al islamismului și al unei forme de iredentism otoman, un fel de panturcism, un panturanism pe care-l vedem la Erdogan în acești ani. 

România a fost parteneră cu acea Turcie care a semnat niște tratate internaționale fundamentale, la  Lausanne și la Montreux, dar, în momentul de față, Turcia degenerează și se îndepărtează galopant, brutal, de acest cadru internațional în care a funcționat în ultimii o sută de ani. Dacă existența republicii Turcia și stăpânirea ei asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele a fost recunoscută și acceptată internațional, asta s-a datorat în primul rând faptului că Turcia de atunci a abolit Califatul, a renunțat la acel regim retrograd de tip islamist, cel mai înapoiat regim din Europa acelei perioade, și s-a îndepărtat de acea zonă gri combătând fundamentalismul islamic pe care l-a cunoscut în trecut. 

După părerea mea, luând în considerare toate câte le face Turcia în acest moment, pentru noi, creștinii, și în special pentru creștinii ortodocși, reprezintă o mare agresiune. Ostilitatea și fundamentalismul regimului Erdogan trebuie să ne amintească un lucru: cât o fi de Istanbul Cosntantinopolul de astăzi, cu nu știu câte milioane de musulmani și mult mai puțini creștini în el, să nu uităm că este un oraș ocupat. Acesta e un adevăr pe care, paradoxal, l-am auzit, recent, din gura unor autorități inclusiv de factură islamică.

Vă referiți la cele din Cairo, nu? 

Daniel Gheorghe: Da, am auzit acest adevăr formulat răspicat la Cairo, de la cel mai înalt nivel, iar asta l-a scandalizat pe Erdogan, care are pandalia de a se considera un mare sultan internațional, ceea ce e cel puțin caraghios. Constantinopolul înseamnă enorm pentru creștinii ortodocși, iar mizeriile săvârșită de acest Erdogan, mă refer la pângărirea Sfintei Sofia și la schingiuirea Bisericii Sfântului Mântuitor din Chora, o bijuterie artistică superbă, comparabilă, să spunem, cu marile noastre mănăstiri ctitorite de voievozi, reprezintă cuțite înfipte în spatele oricărui creștin. Biserica Sfântului Mântuitor din Chora nu are nicio miză pentru a fi transformată în moschee. Să tragem o linie și să punctăm că aceste gesturi sunt acțiuni vădit anticreștine, antieuropene și profund revanșarde, gesturi care reconstruiesc mentalul islamist. De notat că a fost dărâmată și o biserică ortodoxă la Prusa, în prezent Bursa. Dincolo de toate aceste aspecte, ce s-a întâmplat la Sfânta Sofia reprezintă un apogeu al prigoanei islamiste. Repet, acest gest echivalează cu înfigerea unui cuțit în spatele fiecăruia dintre noi. 

De altfel, există numeroase indicii că regimul Erdogan colaborează intens cu organizații teroriste islamice, și asta nu de ieri, de azi. Pe de altă parte, legăturile sale cu zone fundamentaliste sunt de ordinul evidenței. Chiar Erdogan a insistat, în repetate rânduri, că moscheile de pretutindeni ar fi ”cetățile” sale... 

Daniel Gheorghe: Mă bucur că ați adus aminte de acea poezie islamistă din 1997, poezioară care i-a adus lui Erdogan, în 1998, atenție, pe când era primar al Istanbulului, o condamnare la închisoare. Erdogan a făcut pușcărie pentru propagandă fundamentalistă islamică, nu trebuie să uităm lucrul ăsta fiindcă este cât se poate de relevant pentru profilul acestui despot. Și asta s-a întâmplat acum 20 de ani, în aceeași Turcie, o Turcie care avea o Constituție atipică, în care forțele militare garantau sistemul de orientare către NATO și UE, căci Turcia acelor ani își dorea enorm să devină membră a UE. Pe atunci, forțele militare mențineau discursul fundamentalist islamic în afara guvernării și a politicii mari. Aceste aspecte s-au modificat diametral. Există multe indicii care trădează colaborarea regimului Erdogan cu terorismul islamic. Există și voci care acuză o colaborare a administrației Erdogan cu ISIS.  

Pe plan extern, Turcia se află în plină expansiune. Ce trebuie să reținem din campaniile militare lansate de Erdogan de-a lungul ultimilor ani? 

Daniel Gheorghe: Să nu uităm că, recent, am avut niște agresiuni ale Turciei în Marea Egee la adresa Greciei și la adresa Ciprului, în Mediterana de Est, provocări care erau cât pe ce să degenereze în război. America a detașat în Marea Egee un portavion, pentru a preîntâmpina escaladarea conflictului. Au fost niște ciocniri în Marea Egee, pentru că Erdogan încearcă, în mod abuziv, să ocupe teritorii maritime, dar, atenție, și teritorii terestre – vorbim despre diverse insule nelocuite din acea zonă, care au rol strategic și unde sunt identificate câteva perimetre de hidrocarburi, gaze și petrol, pe care Turcia își dorește să le exploateze. Așadar, avem de-a face, în mod cât se poate de clar, cu o tentativă de expansiune teritorială și cu o agresiune împotriva Greciei. 

Pe lângă aceste probleme, vorbim și despre șantajul cu migranții, vorbim de agresiunea Turciei asupra Siriei, pentru că Turcia a dat buzna în Siria fără să respecte sub nicio formă suveranitatea siriană. Armata turcă intră și iese din Siria oricând i se năzare lui Erdogan. Așa cum am spus, asupra Turciei zilelor noastre planează și multiple semne de întrebare privind o colabnorare cu ISIS. Ne întrebăm, petrolul pe care-l furau din Irak pe unde îl vindeau? Care erau conductele? Dacă ne uităm pe hartă și facem o analiză ne vom pune și mai multe întrebări cu privire la traseul resurselor – mă refer la resurse de care teroriștii dispuneau și le vindeau mai departe.

Cât de vinovată este Turcia pentru războiul dintre Azerbaijan și Armenia?, un război sângeros și profund disproporționat despre care nu prea vorbește nimeni.

Daniel Gheorghe: Turcia este vinovată pentru dezastrul Armeniei. Episodul acesta mă doare și mă oripilează. A existat o tăcere și la Bruxelles, și la Berlin și peste tot în Europa, o tăcere de-a dreptul asurzitoare în ceea ce privește agresiunea turco-azeră asupra Armeniei. România nu este deloc departe de acea zonă. E vorba despre un teritoriu al fostului Imperiu Roman de Răsărit, ca să păstrăm nota bizantină. Există o străveche și sângeroasă ostilitate între Turcia și Armenia. Eu cred că este absolut necesar ca în următorul mandat parlamentar să susținem o declarație oficială a Parlamentului României de recunoaștere a genocidului armean pentru că acum avem de-a face cu o continuare a actelor criminale pe care Turcia nu și le-a asumat nici astăzi. Și-apoi, acum este vorba despre un teritoriu străvechi pe care armenii trăiesc de mii și mii de ani. Sunt lucruri sfâșietoare, acolo-i creștinism de 2000 de ani, sunt zone pline de biserici și mănăstiri creștine. E uluitor că nimeni nu schițează nimic împotriva Azerbaijanului, o dictatură foarte dură – țara este condusă de un clan oligarhic, de o familie care controlează totul și care a ajuns putred de bogată datorită resurselor de petrol din Marea Caspică. Oligarhia azeră a beneficiat de o explozie financiară în ultimii ani. Acum a pornit, cu sprijinul și cu armele Turciei, această ofensivă asupra teritoriilor armene din sudul Caucazului, teritorii aflate în litigiu încă din perioada prăbușirii URSS, Nagorno-Karabah reprezentând un veritabil butoi de pulbere.

Trebuie spus un aspect: Armenia nu a fost susținută de nimeni, nici diplomatic, nici militar. Azerbaijanul a avut în spate Turcia. Păi, de unde erau acele drone performante de război? În Azerbaijanul, nivelul de trai era, acum 25 de ani, mai scăzut decât în Republica Moldova, dar uite că astăzi beneficiază de niște drone de război care practic au decis soarta conflictului. Marea majoritate a acestor drone sunt de proveniență turcă. Armenia a fost lăsată singură, în timp ce Turcia a ținut și ține spatele Azerbaidjanului în această agresiune. 

Și Rusia se face părtașă la această agresiune, prin trădare. Nici despre acest aspect nu se prea vorbește... 

Daniel Gheorghe: Rusia a trădat Armenia într-un mod mizerabil, să nu mai aud poveștile alea caraghioase cu ”Putin, protectorul creștinilor”, ”pacificatorul care se luptă cu terorismul din Caucaz”, ”salvatorul” – totul astea sunt niște minciuni abjecte care se bazează pe mai vechile demențe sovietice: ”eliberatorii”, ”pacificatorii”, care de fapt se ocupau cu genocid și dezmembrări teritoriale. 

Nimeni, dar absolut nimeni nu a intervenit pentru detensionarea acestui conflict și s-a ajuns la o tragedie pentru Armenia. Nu se vorbește despre asta, dar acolo avem de-a face cu un război în sensul brutal, la fel cum au fost războiele secolului XX, războaie cu mulți morți, cu crime împotriva umanității, așa cum s-a întâmplat în cazul numeroaselor războaie balcanice, extrem de sângeroase. Dezastrul de acolo îmi amintește de Bosnia Herzegovina.

Poporul armean – un popor vechi, primul popor creștinat oficial – trece printr-o amplă tragedie. Vedem dislocarea populației armene, oamenii își iau morții din morminte, dau foc la case, distrug totul în calea lor, bisericile sunt părăsite și, mă uitam, sunt coborâte icoanele, clopotele și sunt duse spre teritoriul controlat de autoritățile armene. Nimeni nu se gândește la această tragedie de proporții. Evident, rușii au trădat și s-au folosit de acest context pentru a-și aduce prezența militară în Caucazul de Sud și pentru a-și fixa trupele într-o zonă strategică, în așa-zisul coridor lacin care e legat de teritoriul oficial al Armeniei, dar care acum se află în zona controlată de azeri și în imediata apropiere a Iranului. Vorbim despre niște mize majore de prezență geostrategică. 

Este Putin modelul urmat de Erdogan? 

Daniel Gheorghe: Erdogan și Putin sunt foarte asemănători. Firește, Putin este modelul urmat de Erdogan. De fapt, în cultura politică rusească, respectiv sovietică, modelul despotului oriental de factură turanică este extrem de prezent încă de pe vremea marilor invazii tătaro-mongole. Sunt acolo niște elemente de antropologie culturală absolut similare. Și rușii au un filon puternic tătăresc. Influența tătară în cultura Rusiei este uriașă. Puțină lume știe câte familii nobiliare rusești erau, de fapt, familii tătărești. Puțină lume știe tragedia pe care slavii au îndurat-o în timpul ocupației mongole. A fost ceva cumplit. Influența asiatică este foarte prezentă în mentalul rusesc, respectiv sovietic.

Credeți că NATO ar trebui să ia măsuri drastice împotriva Turciei lui Erdogan? Cum vedeți relațiile României cu Ankara? 

Daniel Gheorghe: Eu cred că Turciei trebuie să i se impună niște condiții foarte dure. Cred că răspunsul după agresiunea împotriva Greciei, fiindcă vorbim despre o agresiune evidentă, chiar dacă nu s-a ajuns la un război care, la un moment dat, părea iminent, nu ar trebui să fie un simplu semnal de alarmă, ci e nevoie de un răspuns ferm. Cred că ar trebui impuse inclusiv sancțiuni internaționale împotriva Turciei. Cred că statutul Turciei ca membru NATO cu drepturi depline ar trebui rediscutat. Pur și simplu este inadmisibil ce face Turcia în ultimii ani. 

Multe țări din regiune sunt supuse acestei agresiuni neo-otomaniste în creștere. Vorbim de o ideologie în sine. Iar neo-otomanismul ăsta merge până aproape de noi, de România, iar România trebuie să joace un rol fundamental, via NATO, în această zonă. Parteneră strategică a SUA și membră cu drepturi depline a NATO, România e unul dintre principalii garanți ai stabilității la Marea Neagră. Țara noastră are, de-o parte și de cealaltă, două puteri revizioniste care caută să agreseze lumea liberă cu fiecare ocazie: Rusia lui Putin și Turcia lui Erdogan. 

România trebuia să se implice direct în scandalul privind Sfânta Sofia, care trebuie să revină Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol trebuie să aibă din nou crucea pusă sus. Ce s-a întâmplat acolo este inadmisibil și pune sub semnul întrebării inclusiv calitatea Turciei de parteneră. Nu cred că putem sta la masă la infinit cu cineva care ne umilește. Odată cu degenerarea progresivă a Turciei, rolul României în Balcani devine foarte important, aspect pe care Bucureștiul trebuie să-l speculeze cu înțelepciune. 

Totodată, România trebuie să-și activeze una dintre calitățile ei diplomatice foarte vechi. Pe vremea Țării Românești și a Moldovei, România era o protectoare a creștinilor din Orient. Situații precum războiul din Siria, unde sunt mulți creștini, situații ca această strivire a Armeniei de către Turcia, Azerbaidjan și Rusia, sunt situații în care România trebuie să aibă un punct de vedere, un cuvânt de spus, pentru că țara noastră este o continuatoare legitimă a Imperiului Roman de Răsărit – o spun din perspectivă politologică și din perspectivă culturală, nu mă refer acum doar la o chestiune pur simbolică, deși și aceasta este cât se poate de relevantă, întrucât Bizanțul este mama Renașterii.

De asemenea, cred că România trebuie să adopte de urgență o declarație a Parlamentului privind recunoașterea genocidului comis de Turcia împotriva armenilor. Crimele pe care Erdogan le girează acum împotriva armenilor sunt o continuare a acelui genocid. Eu voi milita pentru adoptarea unei astfel de declarații.