Basarabenii și-au luat țara înapoi. Sfârșitul domniei lui Dodon

Printr-o mobilizare electorală fără precedent, moldovenii de peste Prut au întors calculele hârtiei, ajutând-o pe Maia Sandu să-l învingă cu un scor zdrobitor, la o diferență de 15%, pe Igor Dodon în competiția pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Ei și-au spălat astfel rușinea de a se fi lăsat conduși timp de 4 ani de un personaj retrograd, fals și corupt, care prin politicile sale nesăbuite a compromis reformele europene și a scos Republica Moldova din circuitul politic internațional. 

În ziua alegerilor, reacția furibundă față de ieșirile grobiene ale lui Dodon a început să prindă contur mai întâi în diaspora, unde încă de dimineață s-a putut întrevedea o tendință clară spre o prezență record la vot, în ciuda restricțiilor cauzate de pandemie și a vremii reci. În total, până la închiderea urnelor, un sfert de milion de moldoveni aflați peste hotare au votat, cu o sută de mii mai mulți decât în primul tur. Până la urmă, aceasta a fost și diferența în cifre absolute dintre cei doi concurenți electorali, 250 de mii de voturi. 

Totuși, era important ca Maia Sandu să-l surclaseze pe Igor Dodon și în interiorul Republicii Moldova, pentru o legitimitate deplină în fața oponenților săi politici, care în caz contrar ar fi catalogat-o drept președinte al diasporei. Ea a reușit acest lucru datorită prezenței sporite la vot în majoritatea raioanelor și în Chișinău, unde au votat cu peste 50 de mii mai mulți alegători decât în primul tur al alegerilor prezidențiale. 

Discursul echilibrat al Maiei Sandu, care a evitat în cursul campaniei sale electorale disputele geopolitice, i-au adus puncte importante în regiuni în care politicienii pro-europeni nu au performat niciodată, cum ar fi orașul Bălți sau cartierul Botanica al Chișinăului, considerate fiefuri ale partidelor pro-rusești. 

Este posibil ca votanții din aceste regiuni să fi fost influențați și de prestația deficitară a lui Dodon, care, simțindu-se încolțit după primul tur al scrutinului, a decis să revină la un discurs agresiv și alarmist, prevestind o adevărată catastrofă în cazul în care Maia Sandu ar fi ajuns președinte. Față de concurenta sa Dodon a recurs la un limbaj degradant, sugerând că aceasta sprijină minoritățile sexuale și că nu poate fi tratată cu încredere din cauza faptului că nu este căsătorită. El a povestit recent, spre revolta și stupefacția generală, cum la un moment dat a înghesuit-o într-un colț de birou pe Maia Sandu, încercând să o determine să nu fie atât de „speriată” cum credea el că este aceasta. 

Încercând să speculeze, la sugestia consultanților săi ruși, anumite fobii din societatea moldovenească, Dodon a vorbit pe un ton exagerat despre iminența unui război cu Transnistria, în cazul în care el ar fi pierdut alegerile. Este posibil ca această deraiere a sa către un discurs radical să nu fi fost pe plac oamenilor din sistemul administrativ și politic care l-a adoptat după fuga fostului său tutore, Vladimir Plahotniuc. Este posibil că, fiind perceput în ultima vreme ca factor destabilizator pentru sistem, acesta pur și simplu l-a rejectat pe Dodon. Aceste și alte slăbiciuni ale sale au fost observate și la Moscova, de unde sprijinul n-a mai fost atât de consistent ca în trecut. 

Dincolo de o retorică anemică în sprijinul său – ce-i drept venită din partea unor oficiali ruși de primă mărime –, la Chișinău a început să se întărească impresia că lui Dodon i se pregătește un înlocuitor pe postul de lider al coloanei a cincea. Evenimenttele politice ulterioare vor arăta, desigur, care sunt mizele politice adevărate ale Rusiei în Republica Moldova. 

În aceste condiții deloc prielnice pentru el, Igor Dodon avea mai multe șanse să câștige, vorba unui umorist de la Chișinău, mai degrabă Turul ciclist al Franței decât turul doi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Ceea ce nu reduce însă cu nimic efortul admirabil al tuturor grupurilor, politice și civile, de acasă și de peste hotare, care au generat victoria spectaculoasă a Maiei Sandu. 

Noul președinte/ noua președintă va trebui, în primă instanță, să facă față unei lupte necruțătoare cu un Parlament și cu un Guvern ce-i sunt ostile. Urmează, după aceea, un proces anevoios de reformare a instituțiilor cheie și de refacere a cooperării cu partenerii internaționali, între care România trebuie să joace un rol de frunte. Dar până atunci moldovenii de peste Prut se bucură că au un lider cu care pot scoate capul în lume și împreună cu care vor avea un Crăciun fericit.