Unde se ajunge, inevitabil, în țările în care China comunistă a cumpărat hălci din economie, presă și politic: violențele din Kârgâzstan și revolta din Laos. Pericolul comunismului chinez

Eforturile Chinei de a se prezenta în Occident ca o țară pașnică și civilizată, ca o parteneră de dorit sunt des susținute de centralele mari de presă occidentale care fac treaba departamentelor de propagandă chineze de mult prea multe ori, evitând în mod programatic adevărul despre țara comunistă. 

Dacă ofensiva pornită de China în anii din urmă, pentru a acapara teritorii care nu îi aparțin de la țări mari ca India, Japonia, Vietnam, Filipine, a fost prea vizibilă pentru fi lăsată neprezentată de majoritatea numelor mari din presa internaționala, o mulțime de alte mișcări ostile făcute către țări mai mici și mai puțin importante au rămas complet nerelatate. 

Conduita politică și economică a Chinei, devenită prea puțin suportabilă chiar și în țările pe care le numește ”prietene”, unde chinezii au mână liberă să își pună în aplicare proiectele, investind și făcând afaceri care duc la câștigarea controlului asupra țărilor respective, trece de multe ori neobservată în presa internaționala, nefiresc de indulgentă cu Beijingul.

Două cazuri recente din țări mici, Kârgâzstan și Laos, care au doar câteva milioane de locuitori, pot arata însă cu exactitate care sunt sentimentele față de chinezi în țări pe care China le are deja prinse în tentaculele sale.

China deține peste 40% din datoria externă a Kârgâzstanului și deține acolo și o mulțime de afaceri importante. Așa fiind, în timpul unor tulburări care au urmat alegerilor legislative din Kârgâzstan din 4 octombrie, marile firme chineze au fost ținte ale furiei demonstranților, în multe cazuri ajungându-se la atacuri foarte violente împotriva lor.

Chinezoaicele au fost amenințate cu violul, chinezii au fost bătuți sălbatic și steagurile Chinei au fost arse. Pe 6 octombrie, 35 de directori chinezi au fugit la un hotel din capitala Bișkek, unde au fost luați ostatici de o mulțime înarmată care a cerut apoi răscumpărare pentru ei. 

Într-un alt caz, peste 100 de muncitori chinezi au petrecut noaptea într-o pădure înzăpezită, după ce au fugit de protestatarii care ocupaseră mina unde lucrau. A doua zi, mai mulți bărbați înarmați au intrat cu forța în rafinăria chineză din Kara-Balta, cerând o taxă de protecție de 350.000 de dolari și amenințând cu incendierea uzinei. Când sute de protestatari au înconjurat fabrica, suma cerută a fost plătită. 

În tot acest timp, Ambasada Chinei nu a dat niciun comunicat și abia pe 16 octombrie ambasadorul chinez Du Dewen a fost chemat de ministrul de externe kirghiz căruia i-a cerut ajutorul pentru protejarea drepturilor investitorilor chinezi. 

Comunicatul ambasadei chineze a fost destul de reținut: „China este extrem de îngrijorată de situația actuală din Kârgâzstan”, iar comentariile oficiale au fost că „ambasadorul Du s-a concentrat pe protejarea siguranței și a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și întreprinderilor chineze din Kârgâzstan și menținerea comunicării cu omologii kârgâzi cu privire la aceste probleme”. 

Pentru chinezii din Kârgâzstan, atacurile împotriva comunității lor au confirmat o temere pe care și-o exprimaseră deja de mai multă vreme, că oficialilor kirghizi „nu le pasă” suficient de ei pentru a-i proteja, în condițiile în care guvernul kârgâz a cerut Beijingului de două ori în acest an rediscutarea datoriei și încă așteaptă un răspuns.

(sursa:https://eurasianet.org/china-business-briefing-not-happy-with-kyrgyzstan)

Cealaltă țară mai puțin vizibilă unde sentimentele față de China au răbufnit cu putere la suprafață în toamna asta este Laos, fără însă ca lucrurile să meargă atât de departe ca în Kârgâzstan, lipsind și conjunctura care să favorizeze apariția violențelor. Asta în contextul în care China este cel mai mare investitor străin din Laos, unde are investite miliarde de dolari în baraje hidroenergetice și alte proiecte mari de infrastructură din cadrul inițiativei Belt and Road. 

(sursa:https://laotiantimes.com/2020/10/16/china-remains-the-largest-foreign-investor-in-laos/)

Astfel, autoritățile din Vientiane, capitala Laosului, au fost obligate luna asta să elimine decorațiunile chinezești puse pe stâlpii de iluminat din oraș, în urma unei furtuni de reclamații de la cetățenii înfuriați de influența tot mai mare a Chinei în țara lor. Decorațiunile făcute să arate ca felinarele tradiționale chineze au fost realizate ca parte a unui proiect de modernizare a orașului finanțat printr-un împrumut guvernamental oferit de Beijing în 2018, lucrările fiind finalizate anul acesta. 

Un înalt oficial din Laos a spus pentru Radio Free Asia, sub condiția anonimatului: „Aveam un plan de înfrumusețare a străzilor orașului, dar nu aveam bani pentru a-l realiza, așa că am propus planul nostru guvernului chinez, care a aprobat o subvenție pentru instalarea lămpilor, stâlpilor și decorațiunilor, iar instalarea a fost finalizată anul acesta”.

Decorațiile realizate în stil chinezesc au fost aduse și montate de o firmă chineză de-a lungul bulevardurilor principale din capitala Vientiane, pentru sărbătoarea zilei naționale a Laosului din 2 decembrie. Reacția celor din oraș a obligat însă autoritățile municipale să le dea imediat jos. 

Radio Free Asia a relatat zilele trecute că afișarea chinezăriilor pe străzi i-a enervat pe mulți locuitori din Vientiane, un cetățean din capitală fiind îngrijorat de influența economică din ce în ce mai mare a Chinei, spunând că instalațiile „simbolizau controlul țării noastre de către chinezi”. 

„Cultura și artele noastre aproape ca au dispărut și în viitorul apropiat nu vom mai avea nimic pentru copiii noștri”, a spus altul. ”Orașele și străzile noastre vor semăna din ce in ce mai mult cu orașele chineze”, a adaugat el. Un alt locuitor al capitalei a postat pe Facebook că „Laosul este aproape China acum”, iar un călugăr budist din templul Ong Teu din Vientiane a atras atenția că autoritățile ar fi putut dispune și instalarea simbolurilor laotiene alături de cele chinezești... (sursă:https://www.rfa.org/english/news/laos/decorations-11062020173410.html) 

Cele două situații descrise arată destul de clar unde se ajunge în țările în care China este foarte prezentă și are în mână părți substanțiale din economie, presă și politic. Oamenii nu doresc sinificarea țărilor lor și, sătui de discursurile oficialilor cumpărați de Beijing, reacționează dur la controlul din ce în ce mai mare al Beijingului.