"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Atacurile pe care le vedem în ultimele zile la adresa Bisericii Ortodoxe Române par să ne arate că am uitat cu totul ceea ce a însemnat regimul comunist din România!
În aceste timpuri tulburi, vitrege, pare că tot mai mulți oameni de prin mediul public, aparent educați si cu pretenții de lideri de opinie, relativizează în mod grobian ororile anticreștine ale bolșevismului.
În aceste zile vedem, precum într-un morman de ură ideologică, jurnaliști pro-FSN care aplaudau minerii în 1990, activiști seculariști pripășiți pe la formațiunea politică de stânga radicală USR-PLUS, exponenți mai noi ori mai vechi ai securismului de la 1948 încoace și tot felul de propagandiști care parcă și-au făcut o unică profesie în viață, aceea de a denigra Biserica și de a ataca fundamentele identitare ale creștinismului; lovind din toate părțile în Biserica Ortodoxă Română, în ierarhii acesteia și în credincioșii de rând care se roagă către Dumnezeu în biserici și mărturisesc simplu, dar curat și firesc, credința lor autentică. În biserici în care până și detractorii lor își botează copiii și își duc morții pe ultimul drum. De unde câinismul ăsta?
Biserica deranjează adânc pe toți cei care visează o lume fără morală, fără niciun fel de repere sufletești și una în care orice putere arbitrară, nealeasă ori antidemocratică ar putea transforma societatea într-un teren de încercare al tuturor experimentelor sociale eugenic-darwiniste.
Biserica Ortodoxă Română înseamnă România profundă, România perenă de dincolo de spoiala superficiala a modelor trecătoare, ea este legată organic de istoria, cultura și identitatea noastră, fiind expresia acelui ”transcendent care coboară” despre care vorbea Lucian Blaga.
Biserica este formată din toți cei care am primit taina botezului, Biserica nu înseamnă doar episcopi și cler, Biserica este o instituție care pornește de la fiecare dintre noi.
Cine aruncă cu pietre în Biserică lovește în noi toți! Biserica Ortodoxă Română suntem toți!
