Un document de excepție din arhiva Securității despre partizanii făgărășeni conduși de Ion Gavrilă Ogoranu. O mărturie a ținutei morale a acelor tineri ce își asumaseră lupta cu arma în mână împotriva regimului comunist

În al doilea volum al cărții “Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, Ion Gavrilă Ogoranu povestește un episod din octombrie 1953 când, pentru a induce în eroare Securitatea, făcându-i să creadă că duc lipsă de alimente, el și alți șase camarazi au pus în scenă jefuirea cabanei Negoiu (1540 m), găsind acolo o fată bucătăreasă și un băiat, precum și doi turiști, cabanierul fiind plecat. Foarte interesante sunt declarațiile date securiștilor de cei doi turiști, din care reiese impresia pe care le-au creat-o tinerii partizani. Conținutul este impresionant, fiind o mărturie a ținutei morale a acelor tineri ce asumaseră lupta cu arma în mână împotriva regimului comunist. 

--------

DECLARAŢIE

(Vol.12, fila 93) 

Subsemnatul, Ghiţescu Andrei, născut la 23.03.1930 în Bucureşti, fiul lui Constantin şi Maria Eliza, de profesie desenator tehnic, domiciliat în Bucureşti str. Cobălcescu Nr.50, Raionul Gheorghe Gheorghiu Dej declar următoarele 

... În ziua de 27 octombrie 1953 împreună cu Mihăilescu Vlad am început traversarea crestei Munţilor Făgăraş ajungând după 5 zile şi 4 nopti pe Vârful Negoiu în 31 octombrie 1953. Din cauza viscolului a trebuit să ne coborâm la Cabana Negoiu de sub vârful Şerbota unde am fost găzduiţi la ora 16 într-o cameră cu 2 paturi. La Cabană am găsit pe băiatul de servici şi pe fata de la bucătărie. Cabanierul era plecat la Sibiu după alimente. De menţionat că în timpul serii şi a doua zi dimineața cânele de la cabană a dat semne de nelinişte lătrând mereu. 

A doua zi pe la orele 10 eram în camera noastră. A intrat fata de sevici şi ne-a spus că afară sunt nişte oameni care vor să stea de vorbă cu noi. În uşe a intrat un individ îmbrăcat ciobăneşte de circa 34 ani. Era îmbrăcat cu o şubă de oaie, cu o căciulă din blană de oaie cu urechi şi care ne-a spus să nu ne speriem că ei sunt un grup de partizani din munţi şi vor să stea de vorbă cu noi. 

Ne-am îmbrăcat la repezeală şi ne-am îndreptat spre bucătăria din cabana veche. În dreptul bucătăriei am întâlnit alt individ cu aceeaşi îmbrăcăminte şi o manta lungă de culoare gri ca cele germane cu un pistol automat model sovietic. Acesta a întins mâna spre noi şi ne-a întrebat cu cine avem onoarea, la care noi ne-am prezentat. Au apărut şi alți indivizi înarmaţi care au cerut băiatului de la cabană cheile de la sufragerie (sala de mese). 

Am fost întrebaţi dacă avem arme asupra noastră dar nu am fost percheziționați. 

Am intrat în sala de mese unde au distrus portretele de pe pereți zicând: „Aceştia vă sunt sfinții?” În sală fiind frig am trecut cu toţii în bucătărie. La uşă era alt individ cu pistol automat german. Din prima magazie au fost scoase de către mai mulţi indivizi alimente printre care am reținut bucăţi de slănină de porc, zahăr, paste făinoase. 

Dintre ei cel cu automatul sovietic în care am recunoscut pe şeful lor, căruia îî spuneau inginerul, a plecat cu băiatul de la cabană. Curând am fost invitați şi unul din noi să mergem. 

Individul căruia i se spunea inginerul m-a întrebat dacă lucrurile dinăuntru sunt proprietatea noastra. La răspunsul afirmativ mi-a spus să nu ne facem griji că nu se va atinge nimeni de ele. 

Ne-au luat totuşi o busolă, un cuțit de vânătoare şi o haină de vânt. 

Întorcându-ne în bucătărie fata pregătea o mâncare cu orez pentru 20 de porții. De asemenea au silit-o să bage în cuptor o pâine pe care au luat-o cu ei la plecare. Între timp băiatul a adus măgarul împreună cu şeile. După aceasta s-a încărcat pe măgari tot ce se luase de la cabană. Fiecare mânca la locul unde se afla. 

În tot timpul cât au operat la cabană majoritatea nu mai purtau armă pe lângă ei, întreaga lor atitudine devenind o încredere şi siguranță foarte mare. Individul care ne-a păzit pe noi înainte de a mânca s-a descoperit, s-a închinat, a stat câteva clipe pentru rugăciune, s-a închinat din nou şi numai după aceea a început să mănânce. Menţionez că în tot timpul nu am auzit nici un fel de înjurătură din partea lor, făcându-se observată o evlavie foarte pronunţată. Mai menţionez că în timp ce stam lângă noua cabană băiatul de la cabană a fost lăsat de către individul poreclit inginerul să pună mâna pe arma cu lunetă a individului poreclit bătrânul pentru a o examina şi numai după aceea a pus-o la loc. 

Tot la cabana nouă unul dintre indivizi a apărut cu o sticlă de rom cu explicația că va fi singura care va fi luată. Vrând să o pună în buzunar a scos un revolver punându-l în toc si cu această ocazie am văzut că avea una sau două grenade. Toţi aveau câte un revolver, una sau două grenade, iar cei cu automate, încărcătoare de rezervă. La nici unul dintre ei nu am observat să aibă verighete. Prezenţa unei fete în mijlocul lor, care în mod normal la indivizi străini de civilizaţie şi contact feminin ar fi trebuit să-i tulbure, i-a lăsat complet indiferenți. La o discuţie pe care au avut-o cu fata de la cabană, mi-am dat seama că doi sau trei dintre ei, printre care şi inginerul, cunosc foarte bine Comuna Cârțişoara. 

În jurul orei 13 sau 14 şeful lor a venit cu mai mulţi în bucătărie şi cu un creion au scris în registrul de reclamaţii şi sugestii un bilet către securitate în general, către voi securişti care degeraţi pe la Turnu Roşu şi încă o localitate, şi care nu vă faceţi datoria. V-am dat întâlnire aici în munţi si nu ați venit. Am venit, am văzut, am luat, am plecat. Au semnat grupul 52 Carpatin Negoiu de eliberare naţională. Au urmat apoi o înşiruire a tuturor alimentelor luate. După ce a întrebat de câteva ori dacă s-a mai luat ceva, nouă ne-a spus că dacă vom da declaraţie la miliţie să spunem ce am văzut pe cât posibil însă fără amănunte fizice şi să nu recunoaştem fotografiile. Au dat mâna cu noi spunându-ne „Doamne ajută!”, şeful completând pentru noi „Acesta este salutul nostru.” 

Au plecat în jurul orelor 15:45.

Menţionez că aveau o răfuială cu cabanierul pe care regretau că nu l-au găsit pentru a face cu el o instrucţie în zăpadă. Au repetat de două-trei ori să spunem scurității că de unul Neamţu şi altul Budac, falşi partizani. La întrebarea noastră „De ce?” ni s-a răspuns că există în Bucureşti o şcoală de falşi partizani dar ei au semnele lor de recunoaştere. Majoritatea dintre ei aveau toiege care le dădeau înfăţişarea de ciobani paşnici. 

Şeful lor a spus băiatului să coboare după două ore la Cascada Şerbotei pentru a-și lua măgarii.

Nu pot preciza numarul total al lor pentru că erau într-o continuă mişcare. Reţin câteva figuri: 

- şeful zis inginerul de statură mijlocie, nas ascuțit de fizionomie tăioasă, cca 30-34 ani 

- bătrânul cu plete pănă la umăr adunate sub o capelă militară, peste 45 ani 

- unul tânăr, înalt, brunet, bine făcut, 28 ani 

- altul cam 28-30 ani 

- altul cu o față ovală predispus la zâmbet, 30-35 ani 

- unul avea un dinte lipsă în față 

- altul cu un cap lunguieţ. 

Păreau bine hrăniţi, numai aspectul îmbrăcămintei fiind jalnic. Deşi erau mai multe au luat numai 13 pături. 

La o exclamație mirată a băiatului cum puteţi duce atâta greutate au spus „de 6 ani de când umblăm prin munți avem gâturi ca de bivol” 

Prezentul proces verbal de interogatoriu după ce l-am citit cuvânt de cuvânt corespunde întrutotul cu cele declarate îl semnez.

Anchetator penal de securitate Lt. Maj. Averbuch Izu, Martor: Ghiţescu Andrei 

PROCES VERBAL DE AUDIERE

Mihăilescu Vlad, născut la 8 iulie 1931 în oraşul Stalin, fiul lui Virgil şi Marta, cu domiciliul în Bucureşti str. Kuibişev nr. 4 raionul Stalin. 

... în 31 oct. 1953 am coborât la Cabana Negoiul. În dimineaţa zilei de 1 noiembrie la ora 10 fata de serviciu ne-a anunţat că nişte oameni vor să vorbească cu noi. Un individ s-a prezentat şi ne-a spus: „suntem o grupă de partizani din munţi şi am vrea să stăm de vorbă cu dvs.” Ne-a dus în sala de mese unde au rupt în bucăţi lozincile şi portretele celor din R.P.R..

Au dat dispoziţii fetei să le pregătească masa pe care au luat-o prin rotaţie. Alimentele jefuite au fost puse în saci şi încărcate pe patru măgari. Înainte de plecare șeful lor a dat un bon pentru toate lucrurile şi alimentele jefuite. 

Nu pot preciza numărul lor pentru că se schimbau. Toţi au fost înarmaţi cu pistoale automate, grenade, puşti şi pistoale mici. Bonul lăsat era intitulat „către voi, neghiobilor securişti” şi încă ceva ce nu îmi amintesc. 

După ce am citit procesul verbal de audiere am constatat că corespunde intocmai cu cele declarate de mine. 

Anchetator penal de securitate Lt. Maj Averbuch Izu 

Martor Mihăilescu Vlad

----------

Nota lui Ion Gavrilă Ogoranu: Noi îi bănuiam pe cei doi turişti a fi agenţi ai securităţii. În realitate securitatea îi bănuia dacă nu cumva sunt în legătură cu noi. I-au anchetat în mai multe rânduri despre întâmplarea de la cabană. O astfel de declaraţie se află în vol. 90 fila 24. Astfel Mihăilescu Vlad completează declaraţia: 

- aveau accent ardelenesc şi erau la curent cu evenimentele politice recente 

- la întrebarea mea dacă ei văd o schimbare a regimului, au răspuns: „Ce nu e posibil la oameni e posibil la Dumnezeu!” 

- au discutat cu Silvia şi i-au promis că vor veni la nunta ei cu bocanci de fier 

- trebuie să menționez că au fost foarte amabili cu noi, nu am fost bruscați sau înjuraţi 

- față de fată au fost cât se poate de omenoşi 

- n-au lipsit nici glumele când au spus că altă dată cabana să fie mai bine aprovizionată. 

Anchetator: Boba Traian, Anchetat: Mihăilescu Vlad

----------

Mai sunt 2 săptămâni până la începerea Zilelor Rezistenței (24-26.07.2026), la Mănăstirea Sâmbăta de Sus – detalii la Tel./WhatsApp 0722749249.

Pentru cei ce doresc să susțină organizarea Zilelor Rezistenței, punem la dispoziție contul IBAN: RO48RNCB0090120742810001, BCR, beneficiar – Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, CIF 28081579, sau contul Revolut aferent nr de telefon +40722749249. Vă mulțumim!