Indiferent de unghiul în care ne-am raporta la ea, așa-zisa Transnistrie este un fenomen foarte ciudat. Zona aceea a rămas împotmolită în perioada URSS.
Urmăresc în mod uzual, pe YouTube, știrile în ”limba moldovenească” ale televiziunii transnistrene – un fel de minister al adevărului. Acolo totul este bine și frumos. Măreața lor ”țară” se dezvoltă, e pe culmile progresului.
Singurii dușmani sunt ”separatiștii” de la Chișinău. Caraghios este însă faptul că separatiștii sunt chiar ei, oamenii Moscovei de la Tiraspol. Cu toate acestea, Transnistria se proclamă obsesiv ca fiind adevărata continuatoare a RSS Moldovenești. Pe același principiu care a dus la apariția RASSM.
Am avut ocazia, acum câțiva ani, să întâlnesc o persoană de acolo. Din motive de Securitate nu-i voi da numele. Mi-a arătat pașaportul sovietic cu care trece Nistrul. E dureros să vezi așa ceva.
În tot acest timp, rusofilul Igor Dodon cedează totul în fața autorităților-fantomă de la Tiraspol. Ba mai are și nesimțirea să afirme în gura mare că Moldova ar fi vinovată că a început războiul pe Nistru și că, vezi Doamne, ar trebui să-și ceară scuze.
Dacă Dodon va mai continua așa, chiar și cu cedări teritoriale, să nu ne mirăm dacă o să ne trezim cu Transnistria pe Prut. În fond, fiți convinși că asta presupune Planul Kozak. Și, dacă își va adjudeca un nou mandat de președinte, Dodon va face totul pentru a-l pune în aplicare. La porunca Moscovei, desigur.