Ucraina a anunțat că dorește relații pragmatice cu Belarus și Republica Moldova. Însă oficialii de la Kiev n-au spus nimic despre România, și nici administrația de la București n-a emis vreo poziție, nu are astfel de preocupări oficiale. Indiferența asta reprezintă încă o mare greșeală a României în politica externă.
Continui să afirm că Guvernul României ar trebui să numească un secretar de stat care să se ocupe de relația cu Ucraina. E esențial ca această persoană să facă parte din cadrul minorității românești din Ucraina, să știe la firul ierbii ce se petrece acolo.
În mod evident, România trebuie să-și schimbe tactica în privința legăturilor cu Kievul. Prioritatea noastră trebuie să fie una singură: comunitățile românești.
Am avut ocazia să merg în Ucraina și să simt durerea românilor de acolo. Durerea lor este că sunt părăsiți de România. Se simt ca niște copii abandonați de părinți.
Ce vor românii din Ucraina?, veți întreba. Școală, biserică și presă de limba română. Atât! Ei cer doar să le fie respectate drepturile și libertățile fundamentale.
Bucureștiul trebuie să investească în crearea de publicații românești în Ucraina, trebuie să investească în posturi radio și tv.
Problema comunităților românești din Ucraina ar trebui să fie a doua după problema Republicii Moldova, în topul priorităților de politică externă ale României.