"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O mediocritate înțolită în lozinci și cu estul, și cu vestul, adică cu Rusia – l-am numit pe Vitalie Sprînceană (foto/Facebook), promotor al așa-zisei ”națiuni civice moldovenești” și membru al Senatului Fundației Soros Moldova – nu se mai satură să reverse mizerii în serie la adresa unioniștilor, una dintre obsesiile predilecte ale acestui ONG-ist românofob fiind, evident, batjocorirea și relativizarea dezideratului Unirii.
Pentru neofiți, amintim că inepția caraghios intitulată ”națiunea civică moldovenească” nu reprezintă altceva decât cel mai recent chip oficial al vechii marote staliniste a așa-zisului moldovenism, un fals istoric mizerabil. De ani de zile, ”națiunea civică moldovenească” e un proiect bonjurist finanțat de Uniunea Europeană și Berlin, printr-o plasă de ONG-uri sorosiste, în timp de statul de fum R. Moldova nu este altceva decât o gubernie rusească finanțată cu bani din UE, România și SUA, dar unde Kremlinul trage toate sforile care contează.
Una peste alta, moldovenistul Sprînceană spurcă Unirea în limba română (pe care el o crede ”moldovenească”), înjură unioniștii și face spumele mării de dragul unui ”stat” care are trupe rusești de ocupație la aproximativ 20 de km de capitală, în absența unei granițe administrative funcționale – cu aproximație, cam asta-i distanța de la Chișinău la Vadul lui Pașa, iar Transnistria e încă URSS, Kremlinul jucând din ce în ce mai ostil la Nistru.
În cel mai recent delir de pe Facebook, românofobul agresiv Vitalie Sprînceană găsește de cuviință să-i facă albie de porci pe unioniști, la grămadă, numindu-i ”bolșevici”, după o ”interpretare” de neșcolarizat crescut în minciună și-n ignoranță, fapt care l-a făcut să rateze până și cei 7 ani de acasă:
”Unioniștii sînt ultimii bolșevici. Unionismul moldovenesc e ultimul milenarism politic local.
Dacă desemnăm bolșevismul ca obsesia politică de a răsturna ordinea existentă (întruchipată în stat) și de a face astfel loc unei noi lumi, radical diferită de cea actuală, dacă îl concepem mai departe ca încrederea fanatică că acest lucru (construcția unei lumi noi) nu este doar posibilă, ci și inevitabilă (pentru că așa ar fi fost scris în legile istoriei), dacă îl gîndim ca o mișcare militarizată (cel puțin verbal), construită pe modelul unei mici armate, sub formă centralizată, subordonată scopului general - atunci, dintre toate mișcările politice locale unionismul se aliniază cel mai bine acestor caracteristici. (Poate nu întîmplător cei mai fervenți unioniști au ieșit din cadrele fostului Partid Comunist al RSSM. Poate nu întîmplător unioniștii marchează toate aniversările RSSM cu o grijă pe care nici ”nostalgicii sovietici” nu o au).
Unionismul este unica mișcare politică din Moldova ce urăște cu pasiune propriul stat (nici Lenin probabil nu disprețuia atît de mult Țarul și Imperiul precum unioniștii urăsc ”avortonul pactului Ribentropp-Molotov) și care își dorește atît de mult cît mai curînda dispariție a acestuia…”
Alegem să nu publicăm și tâmpeniile total descalificante pe care ONG-istul le debitează la adresa idealului Unirii, cel mai important deziderat al României și al basarabenilor conștienți.
