Lecții belaruse pentru Republica Moldova

Situația tensionată din Belarus, unde duminică au loc alegeri prezidențiale, ar trebui să dea de gândit Republicii Moldova, care în trecut a fost tentată să repete traseul acestei țări, împreună cu care s-a aflat timp de câteva decenii în componența URSS. La un moment dat, în 2001, comuniștii conduși de Vladimir Voronin câștigau alegerile parlamentare promițând aderarea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus, transformată ulterior în Uniunea Euroasiatică.

Unii moldoveni și astăzi se simt atrași de o mână de fier ca acea a lui Aleksandr Lukașenko și n-ar fi împotriva unei apropieri strânse de Federația Rusă, în schimbul unor avantaje economice. În Republica Moldova circulă de multă vreme legende despre „mirajul” economic din Belarus și despre ordinea desăvârșită din această țară.

În timp, însă, aceste două elemente – dictatura politică și vectorul prorusesc – care au caracterizat administrația lui Lukașenko, s-au transformat în riscuri.

În primul rând, regimul său autoritar este contraproductiv pentru mediul de afaceri; chiar dacă, inițial, în contextul haosului economic post-URSS, a părut că regimul contribuie la o mai bună organizare a industriei, agriculturii și, în general, a economiei, acele vremuri au trecut, iar modelul și-a atins demult limitele. Controlul de stat excesiv asupra economiei, precum și dependența exagerată de piața rusească, au uniformizat și au plafonat producția, îngustând circuitele comerciale. În consecință, creșterea economică în Belarus n-a depășit în ultimul deceniu câteva zecimi de procente. Veniturile populației au scăzut constant, ca și nivelul de respectare a drepturilor și libertăților cetățenești.

Și din punct de vedere politic Lukașenko pare să se fi epuizat. El speră să câștige și de această dată prin metode „tradiționale” alegerile prezidențiale (arestând oponenții politici și fraudând scrutinul), astfel încât să pună la respect firava, dar impetuoasa opoziție belarusă. Asta pentru a nu fi nevoit să ordone, așa cum a lăsat recent să se înțeleagă, să se tragă în protestatarii care au împânzit în ultimele săptămâni principalele localități din țară.

Cel de-al doilea risc care planează deasupra Belarusului este ca de pe urma acestei încleștări fără precedent dintre regimul lui Lukașenko și opoziție să profite Federația Rusă, care așteaptă de multă vreme un moment prielnic pentru a anexa într-un fel sau altul „frățeasca” țară de la vest. Indiferent de deznodământul acestei confruntări, Rusia va sta la pândă, fiind gata să speculeze orice slăbiciune a statului belarus. Este posibil ca hotărârea lui Lukașenko de a „merge până la capăt” să fie determinată de teama ca, pe fondul ezitării sale, Federația Rusă să intervină militar pentru a „asigura ordinea” în Belarus și „a-i proteja” pe cetățenii ruși din această țară, dacă situația se va degrada.

Și asta i se întâmplă lui Lukașenko, a cărui carieră politică este inseparabilă de Federația Rusă. În ciuda unor neînțelegeri economice pe care le-a avut cu „fratele mai mare” de la Moscova, președintele belarus a fost un aliat de nădejde al lui Vladimir Putin. Prin intermediul lui, autoritățile de la Moscova și-au atins de multe ori scopurile în fostele republici sovietice, printre care și Republica Moldova, în raport cu care Lukașenko a adoptat tot timpul un ton cooperant.

Precedentul belarus ne amintește că Rusia nu este sentimentală față de sateliții săi, pe care îi privește ca pe niște servitori de care se slujește atât timp cât îi sunt utili. Oricât de obedient a fost, la timpul său, Vladimir Voronin, bătrânul milițian a intuit ce destin îi pregătea Vladimir Putin în 2003 și de aceea a refuzat în ultimul moment să semneze memorandumul Kozak.

Devine limpede că elevul și succesorul său, Igor Dodon, oricâte tumbe și piruiete ar face în fața Federației Ruse, nu va putea obține niciodată pentru Republica Moldova avantaje, dacă am admite că și-ar dori așa ceva, care ar consolida-o și i-ar spori independența.

Un aviz pentru electoratul său nostalgic, dar mai ales pentru aparatul administrativ al Republicii Moldova care continuă într-un mod inexplicabil din punct de vedere logic să-l susțină pe vasalul moldovean al Rusiei.