Fosta ministră a Justiției Ana Birchall a analizat efectele deciziilor CCR, reliefând-o inclusiv pe cea prin care au fost eliminate complet din dosarele în curs de judecată interceptările efectuate cu tehnica SRI în baza unui mandat de siguranță națională emis de ÎCCJ: "astfel de probe nu vor mai putea fi folosite, motiv pentru care multe dosare, inclusiv de crimă, viol, mită sau trafic de influență, vor fi aruncate în aer. Cu alte cuvinte prin aceasta decizie CCR toti cei care sunt acuzați de diverse infracțiuni- de la corupție la crimă - pot scăpa, iar dosarele vor continua să cadă în instanță efectiv ca popicele". În acest sens, Birchall a avertizat că "în cauzele penale, cauze instrumentate de procurori în condiții perfect constituționale și trimise apoi în judecată în perfectă legalitate, aflate în diferite stadii procesuale (unele chiar definitiv încheiate), o serie de decizii ale Curții intervin ca o adevărată amnistie". Astfel, fosta ministră a Justiției a evidențiat necesitatea de a preveni pe viitor posibilitatea ca CCR să producă efecte prin deciziile ei asupra unor cauze concrete, trebuind să se rezume doar la a analiza dacă o anumită lege respectă normele constituționale.
Totodată, Birchall a tras un semnal de alarmă în legătură cu clarificarea din punct de vedere legislativ a momentului de la care se aplică deciziile CCR, retroactiv sau din clipa în care Curtea a adoptat respectiva hotărâre, căci, în prezent, "probele obținute perfect legal la momentul urmăririi penale sunt excluse ulterior, urmare a unei decizii CCR".
Pe cale de consecință, Ana Birchall a lansat o solicitare către Guvern să adopte un proiect de lege în procedură de urgență, care să fie trimis în Parlament, pentru a fi a clarificate mai multe chestiuni în privința deciziilor CCR:
"1) Deciziile CCR își produc sau nu efecte doar pentru viitor? Și doar în cauza celui/celor care a/au ridicat excepția?
2) Își păstrează sau nu caracterul general, sau Curtea a ajuns să se pronunțe ca o instanță de apel/recurs, fie el și ultim/extraordinar?".
De altfel, principala problemă legislativă care i-a favorizat pe infractori este reprezentată de redactarea superficială a codurilor penale, zeci de articole din cadrul acestora fiind declarate neconstituționale. Astfel, Birchall a declarat că "cei care au contribuit la redactarea și adoptarea Codului Penal și a Codului de Procedura Penală ar trebui să își asume responsabilitatea și răspunderea pentru efectele dezastruoase produse în practică de aceste Coduri".
Redăm postarea Anei Birchall:
"Am promis de ceva timp ca voi scrie despre efectele unor decizii CCR asupra unor dosare aflate pe rolul instantelor.
Cu titlu general consider ca, cel putin moral, toti, dar toti, cei care au contribuit la redactarea si adoptarea Codului Penal si a Codului de Procedura Penala ar trebui sa isi asume responsabilitatea si raspunderea pentru efectele dezastruoase produse in practica de aceste Coduri. Sigur ca fuga de raspundere este o practica destul de uzitata in Romania, mizandu-se si pe usurinta cu care se uita la nivelul opiniei publice, dar totusi aceste Coduri au produs si produc efecte devastatoare doar pentru ca au fost redactate superficial, desi s-au alocat suficiente resurse, inclusiv financiare!
FACTUAL: Codul Penal si Codul de Procedura Penala au fost adoptate prin asumarea raspunderii Guvernului de atunci in fata Parlamentului, fiind redactate extrem de neprofesionist, fiind mai degraba o incropeala (texte lacunare, necorelate, lipsite de claritate, precizie, previzibilitate sau care, mai grav, incalcau principii fundamentale de drept sau drepturile omului). Dovada sunt zecile de articole declarate deja neconstitutionale, lucru inadmisibil!
Tocmai de aceea in vara anului 2019 am dispus prin ordin al ministrului infiintarea unui grup de lucru special pentru analiza deciziilor CCR, a efectelor si a modificarilor legislative care se impun. Aceasta analiza era finalizata la momentul la care am plecat din fruntea MJ.
Pe langa o discutie mai larga privind revizuirea Constitutiei, a rolului CCR, a modificarilor care se impun de urgenta la legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (de exemplu profilul candidatului pentru functia de judecator constitutional sau numirea membrilor CCR) cred ca se impune de urgenta o discutie publica rationala si profesionista, privind mai multe decizii CCR, incepand cu Decizia nr.51/2016 si ajungand, la acest moment, pana la Decizia nr. 55/2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (3) teza finala din Codul de procedura penala. Practic, prin eliminarea completă din dosarele în curs de judecată a interceptărilor efectuate cu tehnica SRI în baza unui mandat de siguranță națională (MSN) emis de Înalta Curte, astfel de probe nu vor mai putea fi folosite, motiv pentru care multe dosare, inclusiv de crimă, viol, mită sau trafic de influență, vor fi aruncate în aer. Cu alte cuvinte prin aceasta decizie CCR toti cei care sunt acuzați de diverse infracțiuni- de la corupție la crimă- pot scapa iar dosarele vor continua sa cada in instanta efectiv ca popicele.
Nu imi propun sa utilizez argumente juridice complicate sau “trucuri” procedurale (diavolul se ascunde in detalii, nu?) pentru a nu pierde padurea din cauza copacilor, dar, asa cum am mai spus, consider ca ":
In primul rand intrebarea esentiala este urmatoarea: cum putem sa prevenim, sa impiedicam, macar in viitor, ca deciziile unei curti (CCR) care nu este parte a sistemului judiciar, nu judeca si pe fond (sau in apel sau recurs) cauze/dosare concrete, ci trebuie sa se raporteze strict la modul in care un text de lege respecta prevederile constitutionale (acesta este si o ratiune esentiala pentru care deciziile CCR sunt definitive si neatacabile)? Cu alte cuvinte, cum o astfel de curte extrajudiciara poate da decizii care sa aiba efecte de inchidere a unor cauze concrete?? Mai precis, in cauzele penale, cauze instrumentate de procurori in conditii perfect constitutionale si trimise apoi in judecata in perfecta legalitate, aflate in diferite stadii procesuale (unele chiar definitiv incheiate), o serie de decizii ale Curtii intervin ca o adevarata amnistie. Mai precis, duc la excluderea unor probe si finalmente la achitarea tot mai multor inculpati, nu pentru ca nu ar fi fost vinovati, ci pentru ca probele astfel obtinute, perfect legal la momentul urmaririi penale, sunt excluse ulterior, urmare a deciziei CCR.
2. Aici apar inca doua semne de intrebare: Primul este legat de caracterul practic retroactiv al unor efecte ale deciziilor CCR. Legal, deciziile CCR nu produc efecte decat in cauzele in care au fost ridicate si exclusiv pentru viitor, nu!?? Al doilea semn de intrebare este legat de practica neunitara de la nivelul instantelor de judecata: sunt judecatori care au exclus o serie de probe din dosarele penale, in urma deciziilor CCR, si sunt judecatori care nu au facut acest lucru.
3. Nu imi propun nici sa ma substitui CJUE, care e chemata sa dea un raspuns pe fondul acestor aspecte si probabil se va pronunta pana la sfarsitul anului. Dar:
A.Daca un cetatean are un litigiu privind, de ex., drepturile sale salariale si nu are inspiratia sa ridice o exceptie de neconstitutionalitate, pierde procesul (si drepturile salariale invocate) si sentinta e definitiva, nu mai are nicio posibilitate sa il redeschida, daca ulterior textul de lege respectiv a fost declarat neconstitutional. A pierdut si asa ramane.
B. In schimb, in materie penala, o decizie a CCR care trebuie sa se aplice numai in cauza respectiva (a celui care a ridicat exceptia de neconstitutionalitatea) si pentru viitor, in toate cazurile (erga omnes), profita de fapt mergand pana la achitare, oricaror altor inculpati.
Cum curmam aceasta situatie care este de fapt o AMNISTIE mascata? Simplu: modificand legislatia si precizand cu mai multa acuratete care sunt efectele unei decizii CCR si unde se opresc ele! Guvernul poate adopta un proiect de lege care sa fie trimis in Parlament in procedura de urgenta. Este cea mai rapida si eficienta cale dat fiind urgenta impusa de realitatile din instante!
4. In aceeasi logica, sa luam cu titlu de exemplu articolul de lege (declarat neconstitutional la un an de la prima sesizare a CCR cu aceasta exceptie de neconstitutionalitate) prin care se acorda dreptul discretionar Sectiei Speciale (SIIJ) de a retrage cai de atac in diverse procese aflate pe rol! Daca aplicam aceeasi logica, daca textul privind dreptul SIIJ de a retrage apelurile in cauzele penale a fost declarat neconstitutional, putem sa fim de acord ca toate apelurile deja retrase sunt anulate si se redeschid/se repun pe rol cauzele penale respective, rezultatul procesului putand a fi altul? (de ex., o condamnare si nu o achitare)?
Cu alte cuvinte intrebarile fundamentale la care trebuie raspuns urgent, inclusiv din punct de vedere legislativ sunt:
1) Deciziile CCR isi produc sau nu efecte doar pentru viitor? Si doar in cauza celui/celor care a/au ridicat exceptia?
2) Isi pastreaza sau nu caracterul general, sau Curtea a ajuns sa se pronunte ca o instanta de apel/recurs, fie el si ultim/extraordinar?
Pentru ca evident prevederile constitutionale si legale nu mai au nici cel putin aparenta de a fi respectate prin extinderea in acest mod nepermis a efectelor deciziilor CCR.
Consider ca dupa perioada in care politica penala a statului a fost facuta de penali si ajutoarele lor de nadejde din institutii care numai loiale statului nu au fost, este timpul sa ne intoarcem la normalitate. Este timpul sa revenim la sensul primar al notiunilor de adevar si dreptate! Dati share, oameni buni, sa se stie adevarul!".