Unitate în Unire

Da, m-am întrebat de 99 de ori – și mă mai întreb o dată în această zi astrală a națiunii române, ziua în care, în urmă cu o sută de ani, înaintașii noștri au proclamat Marea Unire, zi întru care deschidem și podul nostru de opinie și dialog – câți dintre cei care trec pe lângă Arcul de Triumf din București își iau scurtul răgaz de a cerceta, măcar cu privirea, inscripțiile de pe cele patru laturi ale însemnatului monument? Pentru că citind aceste câteva propoziții simple, oricare dintre români ar putea descoperi în cuprinsul lor chintesențiale mărturii de onoare și patriotism, ar putea beneficia gratis de o neprețuită lecție de istorie, dar și de metafizică a acesteia. Haideți să dăm împreună o șansă acestor cuvinte!

Dinspre nord, dinspre Alba Iulia, de la Încoronare, sosește în Cetatea de scaun a Bucureștilor Majestatea Sa: LIBERATOR DE NEAM ȘI ÎNTREGITOR DE HOTARE, PRIN VIRTUTEA OSTAȘILOR SĂI, VREDNICI URMAȘI AI EROILOR CREȘTINĂTĂȚII, FERDINAND I, DOMN ȘI REGE AL ROMÂNILOR. Iată cum Coroana României – înnobilând pe cel ce o poartă – devine apogeu al virtuților unui neam întreg. Oare se mai poate regrupa acest neam în jurul virtuților sale, care de atât de multe ori l-au salvat în istorie, dar pe care nu de puține ori le-a trădat? Oare își vor redobândi românii înalta virtute a discernământului, spre a-i afla și a-i alege și a-i încununa pe cei care au cu adevărat calitatea de a le reprezenta aspirațiile?

La est, de unde răsare soarele, putem citi: GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ȘI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAȚIONALĂ. Câți, oare, dintre politicienii români ai momentului, ai deceniilor scurse de la sacrificiul inocenților din 1989 – să nu uităm cum clasa politică post-decembristă s-a cățărat și s-a validat la putere pe cadavrele celor căzuți pentru libertate –, câți dintre actualii responsabili ai destinelor României se pot identifica în trăsăturile celor imortalizați în cuvânt adânc cioplit și care trăsături alcătuiesc portretul adevăraților patrioți? Câți măcar se străduie cu onestitate?

GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ȘI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAȚIONALĂ. Aceste cuvinte sunt scrise pe partea din vest, acolo unde soarele apune doar pentru a se înălța din nou în zori, așa cum și martirii renasc neîndoielnic pe tărâmul recunoștinței fără hotare. Da, glorie tuturor!

Textul de pe latura sudică este cumva și apogeul, în metanie, al acestei închinări: DUPĂ SECOLE DE SUFERINȚE CREȘTINEȘTE ÎNDURATE ȘI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINȚEI NAȚIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAȚIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ȘI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGEI NAȚIUNI ȘI GÂNDUL REGINEI MARIA. Răspunsurile creștine la încercările îndelungatei istorii, tăria ființei naționale dimpreună cu credința în civilizația umană duc, pe calea luptei salvgardării lor, la Dreapta Unire, o metaforă a mântuirii; toate sub oblăduirea unei Treimi fizico-metafizice, unde, mutatis mutandis, Tatăl este închipuit de Ferdinand cel Loial, unde Hristos Răstignit este chiar întreg neamul românesc, și unde Regina Maria este Inima și Duhul blând al tămăduirii naționale.

Da, poate recursul la un discurs patriotic vechi de un secol le va părea unora anacronic și, ca atare, prea puțin relevant pentru lumea în care trăim acum; iar altora numitorul relativ mistic în care am centrat abordarea li se va părea poate neadecvat sau de-a dreptul de prisos; unii se vor mai lega de faptul că am făcut risipă de epitete exaltate (dacă da, mi le asum, dat fiind prilejul), iar alții vor fi deranjați de anumite vederi părtinitoare (există, desigur; însă, cred eu, fără a pune mesajul în pericol) și, într-un final, textul îmi va fi judecat prin filtrele tuturor acestor posibile neajunsuri.

Dar, una peste alta, trag nădejde ca măcar într-o privință să fim de acord: unirea întru triumful binelui nu se poate împlini fără unitate. Acea unitate necondiționată care transcende interesele ori ambițiile de grup, de gașcă, de partid, ori pur și simplu de culise; acea unitate care nu uneltește, dar care binecuvântează; acea Mare Unitate de care au dat dovadă bătrânii când au pregătit și apoi au înfăptuit ceea ce astăzi numim Marea Unire.

Uniți-vă, deci! Fie pentru idealuri și pentru a construi podurile unității noastre, fie împotriva celor care vor să ni le năruie.

Uniți-vă pentru binele comun și pentru generațiile următoare, pentru proiecte naționale, pentru și cu frații de peste Prut, pentru și cu românii de pretutindeni, pentru punctul 8 de la Timișoara (nu, nu este târziu!), pentru limba română și pentru credință și tradițiile acesteia, pentru valori și principii și pentru demnitate națională și, întotdeauna, pentru adevăr, pentru memoria și pentru viitorul acestuia. Uniți-vă pentru patrie și acordați-i câtă iubire se poate.

Și uniți-vă și contra! Contra dezbinării și contra prejudecăților, contra lipsei de morală și de onoare, contra corupției de orice fel, contra bolșevicilor în blană de oaie, contra circului politic, contra prostiei și a leneviei, contra răstălmăcirii și contra tuturor vrăjmașilor, văzuți și nevăzuți, ai împlinirii noastre.

Haideți să dăm o șansă Unității noastre! Și împreună să nu mai stăm cu mâinile-n sân!