Noul Babilon, de la Hitler la Putin

Armata din umbră, formată din soldați ai trupelor de elită și din veterani ai vechiului Reich, este gata să preia puterea în Germania, în urma unei lovituri teribile de stat, care presupune, între multe alte măsuri radicale, asasinarea unora dintre cei mai incomozi politicieni ai momentului. Cam așa s-ar rezuma scenariul pe care, fără scrupule, Russia Today (RT) l-a zvârlit în malaxorul imprevizibil al internetului, în urmă cu mai puțin de o lună (11 noiembrie). Evident, exact pe fondul propice al incertitudinilor politice din Germania, în contextul începutului sfârșitului Angelei Merkel. Ieșirea ei din scenă prilejuiește redutabililor manipulatori de la Moscova un prilej ideal pentru a mai intoxica opinia publică europeană cu scenarii mixate din realitate filtrată și fabulație. La urma urmei, propaganda mincinoasă rămâne arma cea mai redutabilă a Kremlinului.

Babilonul care l-a generat pe Hitler

Prima sursă de inspirație de la care au pornit doctorii ruși ai răstălmăcirii (spin doctors) este un film serial, la zi, de uriaș succes în Germania (cel mai vizionat și cel mai bănos din istoria cinematografiei acestei națiuni) – Babylon Berlin –, la rândul său bazat pe un produs literar la fel de celebru, care efectiv face furori în Germania. Este vorba despre o serie de romane istorice (șase volume apărute deocamdată, din nouă), datorate fostului jurnalist și actualmente proslăvitului scriitor Volker Kutscher, care a decis să documenteze și apoi să romanțeze intervalul istoric premergător ascensiunii la putere a lui Hitler. Este vorba despre intervalul 1929 - 1933, respectiv perioada de degringoladă finală a ceea ce în manualele de istorie se cheamă  Republica de la Weimar. Se arată, prin intermediul unei intrigi complexe, extrem de seducătoare, atât literar, cât și cinematografic, cum patrioți germani de toate categoriile (dar în special din poliție și armată) refuză să accepte înfrângerea Germaniei din Marele Război (1914-1918) și, motivați inclusiv de spurcata gherilă roșie (spartachiștii, cum își ziceau comuniștii germani), întreținută pe străzile Berlinului, ce să vezi?!, de Moscova, decid să înlăture clasa politică mult prea defetistă și, ca atare (desigur, printr-o succesiune sofisticată de conjuncturi), predau practic puterea național-socialiștilor, respectiv sinistrului Hitler. În acest context istoric, Babilonul de la Berlin era consecința mândriei germane terfelite, a nostalgiilor ariene în materie de Leitkultur (cultura sau tradiția unei Germanii conducătoare; un termen controversat, utilizat recent și riscant – fatal, de-a dreptul – și de Friedrich Merz, cel care tocmai a pierdut șansa de a prelua fotoliul lui Merkel), a derutei și a isterei provocate de acestea, cu ulterioarele evoluții istorice arhicunoscute.

Franco A. – un caz cu adevărat bizar

A doua premiză a manipulatorilor kremliniști și-a aflat izvorul într-un caz neverosimil – efectiv din categoria incredibil, dar adevărat –  care a bulversat, pe bună dreptate, opinia publică germană, dar, mai ales, i-a electrocutat senzual pe amatorii de bucurii conspiraționiste. Foarte pe scurt, povestea este următoarea: Pe 27 aprilie 2017, ofițerul german Franco A. a fost arestat pe un aeroport din Viena, pentru posesie ilegală de pistol. Ca locotenent-major, Franco A. (născut în 1989) era, la data arestării, membru al Batalionului de Vânători 291, din cadrul Brigăzii Franco-Germane a Alsaciei. Cu toate acestea, respectivul nu a fost arestat sub această identitate, ci sub identitatea sa de refugiat sirian – pe numele David Benjamin – pentru care solicitase și primise (!) azil protejat. Deci, respectivul trăia în Germania cu dublă identitate! Pe 30 decembrie 2015, Franco A. (un nume de pripas, folosit de autoritățile germane pentru presă) se înregistrase la Giessen ca refugiat sirian (!). S-a declarat ca fiind originar din Damasc, un creștin persecutat de ISIS, școlarizat în franceză – pe care o vorbea curent și pe care a folosit-o la interviu; a însăilat și câteva propoziții în arăbește, scâlciate, dar pe care traducătoarea marocană ad-hoc s-a sfiit să le sesizeze ca neplauzibile, zise ea (ulterior), ca să nu se pronunțe împotriva aplicantului cu nume evreiesc (!) – și, după multiple depoziții, pe 16 decembrie 2017, Franco A., respectiv David B., a primit statutul de refugiat de război. După arestatarea pentru posesie ilegală de armă și suspiciune de terorism, autoritățile germane siderate i-au cercetat de-acum fostului ofițer trecutul, corespondența, conturile de pe rețelele de socializare și au încercat să-l inculpe pentru tentativă de conspirație împotriva ordinii de drept, dar au eșuat. Și, drept urmare, l-au eliberat. Marele beneficiu al acestui caz bizar a fost că nemții s-au apucat să revizuiască toate cazurile de cerere de azil și, spre rușinea lor, au constatat –atât cât s-a putut constata până în prezent, că n-au trecut, într-un an, nici prin 10% dintre aplicații – că una din patru (adică un sfert!) au fost viciate în fel și chip și trebuie reprocesate. Dar asta este altă poveste...

Babilonul pe care îl generează Putin

Ce-au făcut rușii din toate astea? Păi au luat din întreaga poveste (halucinantă, să recunoaștem!) ce le-a convenit și au proiectat scenariul rezultat pe fundalul unui nou Babilon. Cu alte cuvinte, au brodit tot și toate într-o teorie conspiraționistă, care să rezoneze cu spaima cea mai contemporană a multor germani (și a așa-zișilor nativiști europeni), și anume, aceea față de noile invazii barbare ale Europei, respectiv masele (hoardele, cum se mai vehiculează peiorativ) de refugiați și de imigranți care, ce-i drept, nu contenesc să sosească. Mai precis, au atribuit varii atribuții și felurite roluri anarhiste câtorva dintre potențialii complici ai lui Franco A.. Trei foști camarazi de stagiu militar ai suspectului au fost săltați și reținuți temporar, pentru că schimbase cu ei mesaje mai mult sau mai puțin ortodoxe, sau, cum se spune la modă, politic incorecte. Astfel, dacă unul era membru al KSK (Kommando Spezialkräfte), a devenit evident că tenebrosul complot se ramificase în întreaga structură a forțelor speciale. Apoi, dacă altul era cumva în vreo formă de legătură cu Asociația veteranilor germani de război (Uniter e.V.), rezulta inevitabil varianta că nostalgicii Reichului erau deja parte din complot. Iar dacă pe lista apelurilor lui Franco A. s-a găsit și un membru al unui grup de obsedați (fanatici) ai supraviețuirii în caz de sfârșit al lumii (survaviolists, dar e totuși greu să spui în română supraviețuietoriști), evident că și ei unelteau aprig împotriva regimului de la Berlin. De altfel, aceștia din urmă sunt extrem de utili într-un astfel de scenariu, pentru că, în afară de conserve, ei obișnuiesc să strângă și armament...

Listele morții și Ziua X

Așa, dintr-un condei – deși, în Germania, Franco A. și ceilalți trei suspecți au fost eliberați din lipsă de orice probe relevante – în varianta Kremlin Fake, o Armată din umbră, formată din cca 16 000 de soldați de elită sau rezerviști nostalgici, dar vârlavi, ar fi gata de asalt, respectiv gata să preia frâiele unei Germanii în derivă. Mai mult, n-a trecut neobservat pentru speculanții de profesie faptul că în cele 36 de mii de mesaje (mail-uri și sms-uri) schimbate între foștii suspecți de anarhism (înregistrate și confiscate de BND, serviciul german de informații, și prezentate ca probe în proces), apar felurite comentarii batjocoritoare, denigratoare ori agresiv-amenințătoare la adresa unor politicieni germani de vârf. Genul de mesaje pe care îl mai schimbă și românul, când se mai răcorește nițel înjurându-i pe PSD-iști, spre exemplu. De aici și până la concluzia presei kremlinoide, cum că există, parte din planul conspiratorilor, o listă a morții, respectiv a unor asasinate la nivel înalt (cu nume menționate explicit; spre exemplu Dietmar Barsch, liderul parlamentarilor germani ai Stângii), pare a nu mai fi decât un pas banal. Cei de pe listă, se spune, ar urma să fie degrabă răpiți și, în așa-numita Zi X, sau Ziua Căderii, să fie executați. Se spune, ce-i drept, într-unul dintre articole, că lista propriu-zisă încă nu a fost găsită. Dar mai contează?

Notă: Să zicem – neapărat, înainte de a încheia – că mixul de speculații și elucubrații care vine dinspre organele propagandei kremliniste nu ar fi posibil fără un consistent aport al celor pe care îi vizează. La o sumară revistă a presei germane, am constatat că de tentațiile conspiraționismului nu scapă nici gazetarii de la Berlin, hebdomadarul Focus excelând la acest capitol, cel puțin pe subiectul pe care tocmai l-am prezentat.

Citește și: Fake News - un fel de a nu fi