Când, în 2014, Victor Orban a lansat, la Tușnad, ideea de iliberalism, nu s-a sfiit să-și imagineze că termenul va face carieră în presa politică. Cea ce s-a și întâmplat. Doar că accepțiunea actuală a ideologiei iliberale nu corespunde nici pe departe cu ceea ce și-a propus inițiatorul – o delimitare pretins constructivă de provocările liberale –, ci a ajuns să definească întocmai devierile premeditate de la cursul democrației, sfidarea și îngrădirea libertăților civile esențiale, pe scurt, o abordare a guvernării de pe poziții cvasi-autoritariste. Iliberalismul este un alt mod, mai eufemistic, de a numi dictatura, sau, cel puțin, acea ultimă treaptă care o precede. Orban a devenit el însuși un exponent notoriu al iliberalismului – cum s-ar zice și-a săpat singur groapa ideologică – și deschide lista unor iluștri campioni ai noului curent ideologic, cu Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan și, de ce nu, Donald Trump, în pole position.
Un țap ispășitor
Selahattin Demirtaș (foto jos) are mai multe vini pe această lume. Prima este de se fi născut kurd. A doua este de a se fi născut kurd în Turcia. A treia ar fi că s-a apucat de politică. A patra este că s-a apucat de politică în timpul lui Erdogan. În numele poporului său kurd, deci contra lui Erdogan. A fost închis de acesta pentru sprijinirea terorismului. Partidul Democrat al Poporului (PDP), al cărui copreședinte este, ar întreține relații nepotrivite cu PKK, Partidul Muncitorilor din Kurdistan, după cum se știe înfierat internațional drept organizație teroristă. Arestarea s-a petrecut în 2016, după ce, în urma celebrului incident Kobanî (2014, la granița cu Siria), zeci de mii de kurzi au protestat împotriva politicii pro-islamiste (pro ISIS) a Ankarei și cel puțin 31 de persoane și-au pierdut viața în urma ciocnirilor violente cu forțele polițienești. Pentru vina de a fi politician kurd, Demirtaș este considerat de Erdogan direct responsabil și se află încarcerat de mai bine de doi ani, în așteptarea judecății. Se estimează că, dacă va fi găsit vinovat, va trebui să execute 142 de ani de închisoare.
Viperele vor întoarce colții la Europa
Pe 20 noiembrie a.c., Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a ajuns la concluzia că Demirtaș este deținut arbitrar (a se citi samavolnic) și a solicitat Turciei să se ocupe cu celeritate de această speță. Erdogan, pe 21 noiembrie, după ce a subliniat (neadevărat) că așa-zisul verdict al CEDO nu produce efecte în Turcia, a trecut la un contraatac virulent împotriva întregului Occident. După ce le-a reproșat vesticilor că ignoră lupta sa neabătută contra terorismului pe teritoriul Turciei, i-a acuzat pe aceștia că ei înșiși adăpostesc și întrețin teroriști. Oriunde te duci în Europa de astăzi, îi vezi pe susținătorii organizațiilor teroriste cum umblă liberi și colectează milioane de euro, în timp ce patrioții noștri nu primesc efectiv nici măcar un țechin. Concluzia celui numit mai pretutindeni Sultanul a fost plină de condescendență: Vă previn prietenii noștri europeni, că teroriștii pe care îi iubiți atât de mult vor întoarce armele împotriva voastră deîndată ce interesele vi se vor ciocni.
Iubirea de terorism
Desigur că teroriștii pe care Vestul îi crește la sân sunt discipolii lui Fethulah Gülen, imam și fost mentor al lui Erdogan, devenit între timp dușmanul său de moarte, uzurpatorul acuzat de a fi orchestrat (tocmai din SUA, unde este rezident, dar fără cetățenie, din 1999) controversata (posibil imaginara) lovitură de stat de la Ankara, în 2016. Apoi, recent, pe 25 noiembrie a.c., autoritățile turcești au anunțat că au finalizat, după doi ani, investigațiile privind asasinarea ambasadorului rus de la Ankara, Andrei Karlov, și au ajuns la concluzia că trăgătorul Mevlut Altintas, fostă gardă de corp a lui însuși Erdogan, ar fi executat ordine care pornesc direct de la Gülen (în ilustrație, reprezentat în mod sugestiv cu Osama bin Laden pe post de călăuzitor), drept pentru care turcii solicită și mai abitir extrădarea acestuia spre a fi definitiv scos din circulație. Iată ce mai afirmă Erdogan despre complicitatea Occidentului: Nicio țară care adăpostește membri FETO (acronim consacrat pentru Organizația Teroristă Fettulah, existentă doar la nivelul propagandei turcești de stat), care au complotat la cel mai înalt nivel pentru tentativa de lovitură de stat din Turcia, nu are dreptul să vorbească despre democrație. Procedând astfel, nu sprijină libertățile și nici nu se află în căutarea dreptății. Este de-a dreptul – și aici Sultanul lansează un termen care va face carieră – teror-filie!
The Usual Suspect
În aceeași cuvântare exaltată, kemalo-islamistul sau neo-otomanistul Erdogan – atribute elocvente întâlnite adesea în presa politică internațională – nu pierde prilejul de a mai sataniza și un alt dușman/ suspect/ vinovat de serviciu, dintre cei de talie mondială: George Soros. În felul acesta, ajunși iar pe tarlaua lui Viktor Orban, se încheie cercul iliberalismului (unul dintre ele!) de la care a pornit acest comentariu. Dar iată și concluziile de pe malurile Bosforului: Cine este în spatele celor care au finanțat teroriștii din parcul Gezi (violente proteste antiguvernamentale, din 2013 - n.r.)? Nimeni altul decât faimosul evreu ungur George Soros. Acest om a fost desemnat să divizeze națiunile și să le zdrobească. Acesta deține o avere uriașă și o cheltuiește tocmai în acest scop.
Citiți și Fiii lui Israel sunt gata să lanseze o rachetă spre Lună