"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Campania insistentă a Chinei comuniste de a se prezenta ca exemplu de generozitate și parte din soluție în perspectiva rezolvării crizei generate de pandemie – deși e singura țară vinovată de apariția și răspândirea flagelului – este susținută atât de centralele de propagandă aflate în plata Beijingului cât și de o mulțime de așa-ziși jurnaliști care se fac utili dictaturii comuniste fără să le fi cerut cineva asta.
Cei care admiră în gura mare gesturile făcute de China, la comanda comuniștilor conduși de Xi Jinping, au și o cunoaștere parțială a faptelor, dar și o lipsă majoră a înțelegerii tabloului general.
În gesturile propagandistice, la o privire atentă, se vede clar că mărinimia Beijingului e doar pretinsă și cât se poate de paralelă cu adevărul – de exemplu, China a trimis, zilele acestea, un transport de măști de protecție în Coreea de Sud, chiar dacă această țară a fost pe tot parcursul crizei și încă este o mare producătoare și exportatoare de măști și alte materiale de protecție de uz medical – mai multe detalii AICI.
Mai mult, în schimbul ”cadourilor” chinezești, Coreea de Sud va acorda un ajutor financiar Chinei pentru a o ajuta în lupta împotriva pandemiei – detalii AICI.
Însa ajutorul lăudat cu cea mai mare insistență a fost cel trimis de China către Italia. Îndată ce lucrurile au devenit absolut tragice în Italia, luna aceasta, Beijingul a trimis mai multe tone de ajutoare medicale către Roma, iar Luigi DiMaio, șeful Externelor, a postat un clip cu sosirea ajutoarelor pe pagina sa de Facebook. Pentru presa din China, dar și pentru bună parte din presa europeană, asta a fost o dovadă a recunoașterii promptitudinii și bunăvoinței chinezilor, care ar fi dovedit astfel că lumea poate avea încredere în ei, spre deosebire de partenerii europeni ai Italiei, care au răspuns cu întârziere și ezitant la cererea de ajutor a guvernului italian.
Numai că Beijingul nu a făcut un cadou dezinteresat italienilor, ci a plătit datoria pe care o avea din februarie, când Italia a trimis 18 tone de ajutoare către Wuhan, prin Crucea Roșie. Mai mult, guvernul italian a cumpărat ventilatoare mecanice medicale din China, care nu ajunseseră în Peninsulă nici după venirea transportului exploatat propagandistic de comuniștii chinezi și idioții lor utili din presa europeană – mai multe detalii AICI.
Și Franța a trimis ajutoare medicale (17 tone) Chinei, la mijlocul lunii februarie, alături de Germania, care a trimis transporturi substanțiale de ajutoare medicale către China. ”Germania stă ferm alături de China în lupta împotriva epidemiei de coronavirus și lucrăm strâns, în spiritul încrederii reciproce, cu autoritățile chineze”, a declarat Timo Maas, ministrul de Externe german cu ocazia trimiterii celui de al doilea transport de ajutoare în China, în februarie – detalii AICI.
Premierul chinez Li Keqiang discutase, la sfârșitul lunii ianuarie, cu Ursula von der Leyen, căreia îi ceruse susținerea pentru a putea achiziționa pe canale comerciale materiale medicale – detalii AICI.
China a beneficiat de ajutor extern substanțial de la începutul semnalării crizei și din Japonia, care a contribuit, la sfârșitul lunii ianuarie, cu bani, măști și costume de protecție trimise prompt în zonele cele mai afectate de pandemie – detalii AICI.
Ministrul de Externe al Chinei anunța, pe 3 februarie, că țara sa primise ajutoare până la acel moment din 11 țări și din partea UNICEF. Ajutoarele din China au început să vină în Europa și în alte părți ale lumii abia după ce chinezii au reușit să scadă numărul de îmbolnăviri cu Covid-19 la ei, când au deja surplus de materiale de protecție medicală, pe care le produc acum în volum mare și nu prea mai au ce face cu ele.
Așadar, Beijingul nu face altceva decât să își plătească parte din datorii, înainte de a se ajunge la calculul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească China pentru mega-dezastrul produs. Dar se pare că toate acestea sunt prea complicate pentru lucrătorii din presă care se entuziasmează ori varsă lacrimi de emoție când află cât de mult și cât de dezinteresat ajută lumea dictatura comunistă de la Beijing, al cărei dispreț absolut pentru viață și om reprezintă politică de stat.
